Max Jacob (Paradisul abstract)

Şerban Foarţă Publicat la: 26-03-2015

Fiind soarele sub arbori, nu era pic de umbră. Fiind arborii desăvârșiţi, nu aveau frunze; iar animalele, fără cusur și ele, nu aveau păr, nici gheare. Acolo am văzut și‑am auzit. Văzut‑am inși a căror măreţie era candoarea însăși, ast­fel încât se tot jucau, netrebuindu‑le nimic. Ei se jucau de‑a croitoria, de‑a muntele de pietate, de‑a casa de economii, de‑a luptele cu tauri, iar doamnele erau goale.


Dă‑mi foarfecile, draga mea, să tai un fir de aţă, o auzeam pe o frumoasă blondă sau albă în etate de șase secole și goală‑pușcă, fapt care le făcea să râdă cu un râs limpede pe centenarele acelea omnisciente.


Ce‑aveţi de gând să faceţi cu fiul Dvs., când are să‑mplinească un mileniu?
– Se va juca de‑a consilierul comunal până la majorat; apoi, de‑a sfetnicul aulic.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe