Din nou despre cartea de filosofie

Ştefan Afloroaei Publicat la: 27-04-2015

Ioan-Alexandru Tofan, Cuvinte, lucruri, imagini. Teorie critică la Walter Benjamin și Theodor W. Adorno, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2015

 

E ușor de observat că noua colecţie „Sophia” de la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, coordonată de tânărul filosof George Bondor, se numără deja printre cele mai bune colecţii de carte filosofică din ţară. După aproximativ un deceniu de la înfiinţarea ei, vine cu apariţii editoriale remarcabile. Îmi explic acest fapt înainte de toate prin priceperea și exigenţa coordonatorului, care, din câte știu, are puterea „diplomatică” de a negocia amânarea unor propuneri care i se fac sau, în unele situaţii, respingerea lor definitivă, ceea ce nu e un fapt tocmai obișnuit astăzi.

Cartea recent publicată de Ioan-Alexandru Tofan, Cuvinte, lucruri, imagini, o consider deja printre apariţiile editoriale remarcabile din zona filosofiei. Ea readuce în atenţie câteva chestiuni – precum percepţia sensibilă, memoria și temporalitatea, declinul unei lumi și așteptarea mesianică – despre care, dintr-o altă perspectivă, a vorbit în City Lights. Despre experienţă la Walter Benjamin (Editura Humanitas, 2014). Câteva dintre ele sunt anticipate deja în Logica și filosofia religiei (Editura Academiei, 2010). Autorul are în vedere mai ales scrierile lui Walter Benjamin, ce oferă posibilitatea unei comprehensiuni aparte a chestiunilor amintite mai sus. În prelungirea lor, autorul va situa ecoul și disputa pe care le generează în textele lui Theodor W. Adorno. Este știut, de altfel, că Walter Benjamin nu-și propune o cercetare filosofică austeră, doctă, asemeni celei clasice. Dimpotrivă, este atent mai ales la ceea ce se petrece cu sine și cu ceilalţi, observă și notează tot felul de întâmplări și experienţe, pentru ca apoi să mediteze liber pe marginea lor. El observă, de pildă, felul în care acestea se descoperă sensibil și temporal, cum anume survin în amintire sau în vis, cum fac loc unor clipe neobișnuite, revelatorii, ce dislocă succesiunea neutră a timpului. Paginile sale fac vizibilă o sensibilitate realmente metafizică, elevată, o bună dispoziţie meditativă și critică.

Ioan-Alexandru Tofan știe bine să aleagă, spre discuţie, anumite motive sau locuri ce revin frecvent în textele lui Benjamin. De exemplu, fenomenul percepţiei sensibile și lumea „crudă” a lucrului. Sau problema imaginii, plecând cel mai adesea de la exemple „marginale”: ilustraţii, fotografii și cărţi, filme, desene și culori, jocuri și jucării, colecţii familiare. Nu ele ca atare, ci așa cum se descoperă acelei priviri – a copilului sau a colecţionarului, a celui visător sau a flaneur-ului, a povestitorului și a fotografului – care nu ţine de logica uzajului comun. Astfel de exemple oferă atenţiei posibilităţi nebănuite. De pildă, sesizarea unor configuraţii și similitudini noi, alternative sau intuirea unei concreteţi epidermice, carnale, a lucrurilor. Nu mai puţin, tensiunea proprie simţurilor și apariţia unor moduri noi de a simţi. Sau, fapt cu totul aparte, recunoașterea unor goluri în anatomia lumii obiectuale, fisuri „în care se insinuează, pe tăcute, dar decisiv, revelaţia”. Experienţa metafizică și cea religioasă se ivesc tocmai acolo unde par să fie absente, mai ales când privirea lasă în urmă evidenţa masivă și neutră a lumii. Revin, bunăoară, când simţurile și memoria descoperă o altă temporalitate sau când sunt sesizate virtualităţile inepuizabile ale lucrurilor. Eventual, când survine ceea ce interpelează privirea de departe, dinspre originile acestei istorii. Sunt aduse în discuţie, astfel, idolatria și interdicţia imaginii, absenţa aurei, starea de declin și așteptarea mesianică. Astfel de idei nu devin teme abstracte, ci mai curând intuiţii, viziuni, ivite pe neașteptate atunci când atenţia se modifică în chip profund.

Ar merita discutate pe larg multe dintre chestiunile pe care le explorează autorul, pentru că există destule locuri relevante în această lucrare. Scrise cu inteligenţă și claritate, cu o sensibilitate aparte pentru textele analizate, aceste pagini vor avea un bun ecou în lumea cititorilor de filosofie.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe