Alimentația rațională

Mioara Anton Publicat la: 06-05-2015

La începutul anilor ’80, Ceaușescu se confrunta cu efectele nedorite ale unei crize economice care putea afecta stabilitatea regimului. Refuzul guvernelor occidentale de a mai acorda credite pentru o industrie nerentabilă a obligat conducerea partidului să găsească soluții pentru raționalizarea consumului și redresarea economiei. Presiunile FMI ca guvernul de la București să-și reevalueze planurile de dezvoltare industrială, precum și perspectiva intrării în incapacitate de plată l-au determinat pe Ceaușescu să anunțe că România intenționa să-și achite datoria externă. O povară care a fost aruncată direct asupra populației.

Pentru a-și atinge obiectivul, regimul a impus noi măsuri menite să disciplineze societatea și să pună capăt unor fenomene care influențau negativ economia. Prevenirea și combaterea speculei, raționalizarea alimentelor prin introducerea cartelelor, autoaprovizionarea teritorială prin care se interzicea traficul cu produse alimentare dintr-un județ în altul, înăsprirea disciplinei la locul de muncă, obligativitatea participării la muncile agricole au culminat cu elaborarea unui program național de alimentație științifică a populației. O comisie formată din 27 de oficiali de partid și de stat reprezentând Ministerele Sănătății, Învățământului, Comerțului Interior, Clinica de Nutriție și Boli Metabolice, Institutul de Cercetări Biologice, Institutul de Cercetări pentru Industrie Alimentară etc. a redactat programul prin care se declanșa lupta împotriva caloriilor și a obiceiurilor culinare nesănătoase ale românilor.

Propusă în ședința Comitetului Politic Executiv din 20 octombrie 1981, varianta finală a programului a fost adoptată în anul următor, pe 3 iulie 1982. Ceaușescu invoca necesitatea alinierii la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății care preconizau un consum mediu de 2 800 de calorii pentru fiecare persoană. În România anului 1982, statisticile oficiale indicau un consum de 3 300 de calorii, ceea ce însemna că românii mâncau nesănătos, beau prea multă bere și preferau băuturile răcoritoare. Ceaușescu anunța că programul era orientativ și avea un caracter educativ, cetățenii fiind informați asupra pericolelor care le amenințau sănătatea: „cine vrea să mănânce mai mult n-are decât, dar nu pot să spun că cine mănâncă mai mult moare mai repede”. Programul era însoțit de o anexă în care era indicată greutatea ideală în funcție de înălțime, vârstă și sex. Totodată, era stabilit consumul mediu de alimente în funcție de natura și intensitatea efortului fizic depus de populația adultă. La principalele grupe de produse alimentare, cantitățile prevăzute să fie consumate pentru perioada 1982-1985 se situau pe cap de locuitor la 60-70 kg carne, 8-10 kg pește, 210-230 de litri lapte, 260-280 de ouă, 170-185 kg legume, 85-95 kg fructe, 22-26 kg zahăr, 70-90 kg cartofi, 20-140 kg cereale și produse din cereale.

Partidul dorea să se asigure că starea de sănătate a populației era una corespunzătoare: „Interesul fiecărui om este să știe ce, cum, cât și când trebuie să consume pentru a fi sănătos, viguros, creator, apt de muncă și a evita o îmbătrânire prematură”. Generalizarea penuriei de bunuri alimentare se ascundea în spatele intențiilor regimului de a educa științific gusturile alimentare ale populației. Comparativ cu anii ’50, statistic, în anii ’80, alimentația populației se îmbunătățise calitativ și cantitativ, ceea ce situa România la nivelul celor mai dezvoltate state. Realitatea cotidiană a cozilor contrazicea însă datele oficiale. Numeroase scrisori, multe dintre ele anonime, deplângeau condițiile de aprovizionare, igiena precară în care erau depozitate mărfurile, permanentizarea cozilor și lipsa din magazine a produselor din carne. Într-una dintre scrisorile adresate lui N. Ceaușescu se consemna ironic: „socialismul începe acolo unde se termină carnea (…). Nu v-a dat de gândit faptul că singurele aplauze spontane, nedirijate, neorchestrate, din timpul cuvântării tov. N. Ceaușescu la Conferința Națională a PCR au izbucnit când s-a anunțat sporirea cantităților de carne ce vor fi livrate pe piață?”.

Strategiile de supraviețuire au dus în timp la dezvoltarea unei economii subterane în care erau implicați mai ales cei care administrau rețelele de alimentație publică (alimentare, restaurante, aprozare, fabrici). Însă accesul la ele era limitat, majoritatea populației fiind obligată să se adapteze unui stil de viață „rațional și științific”.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe