Baffo și Louÿs de la Șerban Foarță

Alexandru Vakulovski Publicat la: 12-05-2015

Literatura erotică românească s-a îmbogățit în 2014 cu două cărți extraordinare: Erosonete de Giorgio Baffo și Femeia (1889-1891) de Pierre Louÿs. Spun „literatura română” pentru că ambele cărți sunt în transpunerea lui Șerban Foarță. Odată trecute prin filtrul lui Foarță, erosonetele sunt ca niște bijuterii, ceea ce mi-a întărit convingerea că nu anumite cuvinte din limbă sunt vulgare, ci oamenii care le folosesc în mod vulgar.

Erosonetele sunt precedate de „Nota traducătorului”, un text semnat de Șerban Foarță, dar și de „Baffo”, de Guillaume Apollinaire. „Caracterul lui Baffo îmbina urbanitatea cu pudoarea. N-a fost niciodată auzit pronunțând vreun termen mai grobian; drept pentru care Ginguené a spus că Baffo «vorbea ca o fecioară, scriind ca un satir». Acest poet care, adesea, ne poartă cu gândul la Horațiu va fi avut, în primul rând, bun-simț. Propria-i epocă pe Baffo nu-l nemulțumește; se bucură, din contră, că trăiește și că trăiește în Veneția, oraș amfibiu, cetate umedă, lascivă, sexul feminin al Europei. Baffo e un poet adevărat. Unul obscen, desigur; obscenitatea căruia e însă, dacă vreți, plină de noblețe”, aflăm de la Apollinaire.

Erosonetele sunt pline de umor și erotism; se pare că descendentul sultanei, așa cum se știe despre Baffo, era foarte vesel și scrisul era pentru el o plăcere asemănătoare sexului.

Sonetele lui Pierre Louÿs din Femeia sunt mai serioase decât cele ale lui Baffo; asta nu înseamnă însă că nu le citești cu zâmbetul pe buze. Ne inițiază cel mai bine în „Cuvânt-înainte” chiar Șerban Foarță: „Pierre Louÿs (1870-1925), discipol al lui Mallarmé și prieten, de foarte timpuriu, al lui André Gide sau Paul-Ambroise, alias încă provincialul Valéry, este, față de Giorgio Baffo, bunăoară (cu care are unele afinități de ordin strictamente epidermic), un produs tipic (ar fi spus Verlaine) al «Imperiului la finea Decadenței». Licențios și, nu o dată, lubric (ca și alți poeți secesioniști, cu note prerafaelite în chiar preziua Art Nouveau-ului mai stenic), plin de langori și cărnuri fezandate – pentru el sexul nu e însă o distracție, o aventură de o zi sau de o noapte cu o cortegiana sau chiar cu o dubioasă «peripateticiană», ci o mistică sau o religie, care dezvoltă un întreg ritual și, mai ales, o adorație a Venerei desnuda”. Este destul să te uiți la cuprinsul cărții, ca să-ți dai seama că poetul muncea sistematic, a gândit bine volumul, pornind ori de la anumite poziții de sex, ori de la anumite părți ale corpului.

Ambele cărți au apărut la Editura Adenium din Iași, iar cei mai pudici trebuie să știe că volumele pot fi ascunse în buzunarele de la cămașă sau de la sacou. Dar cel mai bine e să le citiți acasă. Tocmai de aia nu v-am dat citate: pe de-o parte, aș cita cam tot, pe de alta, în prezentarea editurii am văzut clar semnul „+18”.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe