O coaliție pentru telejustiție

Lucian Dîrdală Publicat la: 12-05-2015

Date fiind gusturile publicului, mă mir că nu am văzut deja, la televiziune, un „proces simulat” al vreunui inculpat de prim rang. Juriștii știu că n-ar fi greu de organizat, cu informații din dosar furnizate selectiv atât de procurori, cât și de avocații apărării. Televiziunea ar desemna un complet de judecată, iar rolurile principale, în primul rând cel al inculpatului, ar fi încredințate unor actori cunoscuți. Fondul sonor ar fi asigurat de publicul invitat în studio, al cărui puls ar fi luat cu regularitate de reporteri și cameramani. În fine, telespectatorii ar putea participa online – spre exemplu, interogându-l pe inculpat – și ar vota în privința vinovăției. Totul, pe fondul comentariilor competente formulate din studio de analiști stipendiați de patron.

Nu avem parte de așa ceva – nu încă. Pe de altă parte, instituțiile statului acționează sub o presiune extrem de puternică, în sensul că s-a ajuns la concluzia că România evoluează sub așteptări în primul rând – dacă nu cumva chiar exclusiv – din cauza corupției. Ca întotdeauna, exagerările sunt nocive. Există multe alte cauze pentru care lucrurile nu merg bine. Avem parte de multe legi sau politici proaste nu pentru că ar fi expresii ale corupției. Orbirea ideologică, incompetența sau interesele electorale pot compromite demersul politic. Însă, în România, dezbaterea ideologică sau cea orientată spre eficiență au fost aproape total copleșite de cea axată pe corupție. Discuțiile despre democrație sau despre statul de drept au intrat sub dominația categorică a aceleiași teme.

De aici, disponibilitatea instituțiilor statului (poliție, parchet, instanțe de diferite niveluri) de a intra în jocul colaborării cu mass media, pentru a satisface o piață extrem de vastă și de promițătoare. Mulțimea consumatorilor de telejustiție este eterogenă, dar este unită prin ostilitatea cvasigenerală a publicului față de elitele politice, administrative, de business etc. Uciderea simbolică a presupușilor are loc înainte de începerea procesului de administrare a dreptății, nu după încheierea acestuia.

Dacă ne referim la telejustiție în sens restrictiv – defilarea persoanelor încătușate – , probabil că s-ar putea lua măsuri de limitare a spectacolului, deși e greu de crezut că el ar putea fi eliminat. Instituțiile sistemului de justiție ar trebui să fie cele care să se preocupe de protejarea dreptului fiecărui om la demnitate. Aplicarea de constrângeri asupra mass-media nu va duce nicăieri. Dacă însă ne referim la telejustiție în accepțiunea mai largă a termenului, nu trebuie să ne așteptăm la progrese rapide. Societatea este divizată, iar piața pentru asemenea producții judiciar-mediatice este considerabilă. Interesele parohiale ale structurilor statului, obiectivele de rating (și bani) ale mass-media și prioritățile politic-partizane ale oamenilor politici formează o coaliție redutabilă.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe