Interceptări din lumea cătușelor

Florin Chiriac Publicat la: 12-05-2015

Poziție de cununie religioasă, cu mâinile adunate în față, capul plecat, dar în mers grăbit, cu haina, fără floare, peste cătușe, croind cale printre microfoane.

Scena a rulat nopți la rând în coșmarurile demnitarilor, oameni tensionați, pentru care o bătaie matinală în ușa casei poate provoca infarctul. Evident, din năduful unei intimități incomode, la împachetarea hainelor într-un bagaj de rezervă, s-a născut o expresie a superiorității de clasă: falsa victimizare. Mai ales că televiziunile contribuie consistent la alimentarea acestor frustrări, fiind capabile să ilustreze ore întregi de sofisme despre nimic prin reluarea obositoare a aceleiași scene.

Baroniada de carton a presărat în comunități atâtea evidențe, încât pronunțarea termenului „telejustiție” îi îndepărtează și mai mult pe aleși și numiți de o așteptată agendă publică, un capăt de dreptate. Căratul imunității în spate, accesul discreționar la resursele țării și dosirea capitalurilor (faza  „pre-mir”) sunt chinuri care merită răsplătite cu mai mult decât o banală scenă televizată. În faza „mir” a coșmarului apar aroganța, sacrificiul, opresiunea, mângâiatul pe creștet și compasiunea în grup. Așa-zisa „telejustiție” reprezintă momente episodice din faza „post-mir”, cand se dechide o lume nouă, a cărților nescrise, a inspirației divine, a dedicării. O dimensiune în care se petrece și întâlnirea cu propria sănătate fizică.

Statistica „stenogramică” relevă că la un capăt al firului se află întotdeauna o slugă, un produs al fermelor de partid, un executant care vorbește la telefon în poziție de drepți, chiar dacă e singur în încăpere.

Aparatul represiv tulbură intimitatea vieții publice, extrăgând secvențe din istovitoarea muncă de conducere și traducând, pentru dușmanii țării, elemente de securitate națională. Forțele anti-naționale se inspiră din discuțiile pușcariabililor despre temele copiilor, pentru a construi scenarii expansioniste, pentru a distruge esența românismului. Și toate astea, din cauza stenogramelor, care, prin surse, satisfac pofta generalizată de a trage cu urechea.

Interceptările ar trebui premiate. Ar trebui să existe chiar un festival național al stenogramelor. Atâta realitate post-decembristă se ascunde în astfel de dialoguri, încât acestea par scene ale unui film, turnat după un scenariu la care lucrează tot neamul nostru. Până și cei mici au învățat că un „miel european” înseamnă o mie de euro. Sau că „Spitalul” este Hrebenciuc. Care a fost dus la „clinică”, din cauză că avea câteva „plăcinte”. E limpede că sforarii țării discută mai tot timpul despre sistemul sanitar, despre reformele și investițiile în sălile de operație și în bucătării. Și pentru că sănătatea reprezintă element de siguranță națională, cred că scurgerea de informații pe astfel de teme ar trebui interzisă de CSAT.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe