Filosofia ca pregătire pentru moarte

Dan Pavel Publicat la: 12-05-2015

Ar fi fost mai simplu să dau citatul la care tot reflectez, însă dacă îl scot din context pot rata ideile pe care voiam să le subliniez. Este contextul filosofic/antifilosofic al propriei vieți. În primul an de facultate am hotărât că-mi voi dedica viața studiului și reinterpretării complete a lui Platon. Nu a fost ușor să iau decizia, pentru că preocupările de logică și epistemologie mă apropiaseră de descoperiri spectaculoase.

Influențat de mentori și profesori, am început studiul limbii grecești vechi. Lucrarea mea de licență are titlul Ontologie și logică în dialogul „Parmenide” de Platon, iar interpretările la care am ajuns mi-au întărit convingerea că luasem o hotărâre bună. Pentru mine, teza lui Whitehead (The safest general characterization of the European philosophical tradition is that it consists of a series of footnotes to Plato.) era adevărată. Eram blindat mental pentru strategia intelectualului în regimul totalitar: refugiul în turnul de fildeș.

Și mai aveam o ambiție: să revoluționez marxismul. Am făcut o teorie politică a marxismului pentru că mi se părea că acela era punctul slab al materialismului dialectic și istoric. Și cum lucram la teorie, am fost obligat să privesc realitatea. Din confruntarea asta, convingerile mele marxiste au fost rău zdruncinate. Din marxist convins am devenit marxist revizionist, apoi anticomunist, iar în final m-am radicalizat. Pe 21 decembrie 1989 am devenit „revoluționar” (pentru că revoluția s-a terminat a doua zi, pe 22 decembrie, când Ceaușescu a fugit cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central al PCR).

Din acel moment, am luat-o de la început. În viață și în carieră. Totul s-a schimbat, însă lecturile din Platon și mai ales ideile sale mi-au rămas în memoria activă. Nu știu dacă mă voi întoarce vreodată la proiectul exegetic al reinterpretării, dar de Platon nu mă pot despărți. Este un fragment care îmi revine în minte în situațiile-limită, când personajul Socrate din dialogul „Phaidon” îl întreabă retoric pe un interlocutor: „Căci oare nu aceasta e filosofia, o stăruitoare pregătire pentru moarte?” (melete thanatou).

După un vis apocaliptic și prevestitor, pe care nu îl voi povesti aici, mi-am dat seama că nu m-am pregătit stăruitor pentru moarte. Am zece, chiar douăsprezece proiecte începute și neterminate. Unele sunt vechi de peste 15 ani, cum ar fi trilogia despre FSN (ultimul titlu este Fesenismul de la Iliescu la Băsescu). Am început-o odată cu cartea despre Convenția Democratică, pe care am publicat-o în 2003. Ceva din acel vis mă constrânge să le termin. Dar nu voi mai lucra la toate proiectele simultan, ci voi încerca să le termin unul câte unul, dacă voi mai avea timp. Planul meu este să le termin pe primele două în 2015.

Însă nu despre aceasta voiam să scriu, ci despre felul radical în care mi s-a schimbat percepția despre ceea ce se petrece în jur și în lume. De pildă, nu mă mai interesează și nici nu mai am timp pentru programele de știri de la televiziuni, pentru talk-show-uri. Ceea ce mă interesează este în primul rând politica externă americană, teoria democrației, societatea civilă, politica românească, intelligence studies, zona Asia-Pacific ș.a.m.d. Despre toate găsesc informații pe internet, din surse de mare calitate. Un efect colateral este faptul că am scăpat de stresul imens provocat de politică. Nu mă mai duc la televiziuni. În schimb, citesc și recitesc la un nivel comparabil cu perioadele mele cele mai intense. Am hotărât să nu mai pierd timpul cu problemele urgente ale omenirii, pe care sper că le vor rezolva generațiile viitoare (încălzirea globală, creșterea poluării, deșertificarea, dispariția unor specii, suprapopularea planetei, creșterea violenței și înmulțirea războaielor). Mi-au venit însă idei simple și eficiente pentru problemele politice ale mediului înconjurător. Mă feresc ca dracu’ de tămâie de rețelele de socializare. În schimb, socializez direct cu prieteni vechi și cunoștințe, după o selecție strictă. Nu mă mai uit la fotbal, tenis, rugby, iar dacă joacă favoriții mei (Manchester United, Steaua, All Blacks, Roger Federer, iar mai nou Simona Halep), las televizorul pe silent și citesc, dar mai trag cu coada ochiului spre ecran.

Mai sunt și alte schimbări, dar mai important decât orice este că filosofia ca pregătire pentru moarte m-a readus la filosofie. Pe lista „celor douăsprezece munci” sunt și cărțile de filosofie. O altfel de filosofie decât cea pe care am studiat-o.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe