Cancerul agresiv se tratează cu medicamente agresive sau cu operație

Mălin Bot Publicat la: 13-05-2015

Necesitatea unui tratament agresiv pentru cancerul corupției este dată de stadiul avansat în care se află boala în România. Când ai o tumoare care apasă pe inimă și riscă să o blocheze, treci peste citostatice, urci pacientul pe masă pentru o operație brutală și periculoasă, dar necesară. Asta se întâmplă acum în România cu bătălia împotriva corupției. Cei speriați de amploarea operațiunilor judiciare și de vizibilitatea lor nu realizează că aspectul exagerat nu e dat de vreo lege greșită sau de vreun abuz al magistraților, ci de dimensiunea pe care o are fenomenul, de gravitatea bolii.

Transparența acțiunilor judiciare este necesară din mai multe motive. Unul dintre ele ține de puterea educativă a exemplului. Coruptibilii nu rămân indiferenți văzând ce pățesc cei mult mai puternici decât ei, iar transparența acțiunilor judiciare restabilește încrederea publicului în justiție. Cei care acuză exagerări și acte nedemocratice din România invocă situațiile din țări cu o democrație consolidată. Este adevărat, acolo nu vedem asemenea spectacole, dar nu pentru că legile sunt diferite sau pentru că primează protecția imaginii suspectului, ci pentru că acolo statul nu este atât de corupt. Asta face diferența, nu vreo anomalie din sistemul judiciar românesc. În SUA, de exemplu, procesele în care sunt implicate vedete sau persoane cu foarte mulți bani fac obiectul unor veritabile telenovele pe toate canalele generaliste. Diferă obiectul infracțiunii, însă mediatizarea e la fel de puternică.

Politicienii care se adresează acum pe această temă magistraților greșesc, pentru că o eventuală schimbare de ton nu ține de decizia magistraților. Procurorii și judecătorii acționează în baza unor legi emise de Parlament. De exemplu, Legea 544/2001 spune că este de interes public orice informație privind comiterea unor infracțiuni și că procurorul este obligat să prezinte presei aceste informații și poate să țină în secret, pe perioada derulării anchetei, doar informațiile care pot altera ancheta dacă ar ajunge publice. De asemenea, procesul penal este public prin definiție (exceptând situațiile aparte, cu minori sau secrete de stat), pentru ca societatea să vadă cum se iau măsuri după ce i-au fost încălcate interesele. Judecarea pentru comiterea unei infracțiuni a unei o persoane în timpul exercitării de către aceasta a unei funcții publice trebuie să fie transparentă, pentru ca publicul să constate că puterea pe care a deținut-o sau o deține suspectul nu determină un tratament privilegiat. Tocmai acea putere și influență a ei joacă un rol determinant și în decizia judecătorului de a dispune măsuri preventive speciale, pentru că ar putea afecta bunul mers al anchetei. De aceea, este logic ca acea persoană să fie supusă unor măsuri preventive mai repede decât un infractor oarecare.

Încă un aspect esențial: toți cei care sunt cercetați sau judecați în astfel de dosare sunt persoane care și-au permis cele mai bune apărări posibile. Posibilitatea apariției unor erori judiciare este aproape nulă în condițiile în care persoana judecată dispune de mijloace suficiente pentru a-și asigura o apărare performantă.

Dincolo de toate aceste argumente, mai este un aspect important de adus în discuție: avem o instituție care oferă publicului eficiență și acționează în forță împotriva unui fenomen grav. Acest fapt este și ar trebui să fie perceput ca un lucru bun. Cum ar arăta România dacă ar funcționa la fel de eficient toate instituțiile statului? Câți bani ar avea vistieria țării dacă Fiscul, de exemplu, ar reuși să-i depisteze la fel de eficient pe toți cei care au făcut averi fabuloase din afaceri ilegale și neimpozitate? Câte vieți s-ar salva dacă Poliția Rutieră ar fi la fel de determinată să impună agresiv legislația pentru care funcționează ca instituție? Și exemplele pot continua cu toate instituțiile statului ineficiente dintr-un motiv foarte simplu: sunt sub influență politică.

Închidem astfel cercul, pentru că ajungem la boala pe care o tratează acum agresiv sistemul judiciar: corupția. Într-o țară cu politicieni onești, fără agende ascunse determinate de acte de corupție, chiar și instituțiile aflate sub control politic sunt eficiente. Sursa celor mai mari rele care ne distrug acum viața și ne forțează să trăim într-o țară nedezvoltată este tocmai corupția gravă din zona politică. Până când nu sunt extirpate tumorile din politică, nimic nu se poate schimba în bine în nici o zonă pe care politica o influențează.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe