Complicitățile și servituțile cuplului

Adina Dinițoiu Publicat la: 13-05-2015

Ajuns la a treia carte de proză, după Irezistibil (2010) și Parohia (2012), cunoscutul poet bistrițean Dan Coman explorează în Căsnicie (2015, Editura Polirom, colecția „Ego. Proză”) „tribulațiile” vieții de cuplu, în cele mai fine mișcări – psihologice și de conduită exterioară – ale celor doi parteneri. Pornită ca o relație destul de stranie – Rebeca, fata unor penticostali din sat, pe care protagonistul o întâlnește în autobuzul de navetiști, e cea care are inițiativa –, legătura lor se transformă în căsnicie. O căsnicie, doi copii și o rutină a vieții de cuplu care, încet-încet, ajunge la uzură. Între cei doi dispare atracția fizică; apar, în schimb, resentimentele. Dan Coman ne oferă posibilitatea de a avea acces la ambele perspective, a bărbatului – perspectiva dominantă, personajul-narator –, dar și a soției, Rebeca, în capitolul „2009-2010. Folderul Rebeca”. În felul acesta, personajul feminin nu este confiscat de perspectiva masculină a protagonistului – cum se întâmpla altădată la un Camil Petrescu, în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război –, ci are dreptul la replică.

Romanul Căsnicie este, așadar, istoria amoroasă a unui cuplu, o istorie hardcore de la un punct încolo, à la Pascal Bruckner: pentru a-și reface relația, pentru a resuscita dorința, partenerii vor recurge la un fel de ménage à trois, în care intervine Daria, profesoară și ea la liceul unde predă protagonistul. Ea este mediatoarea, cea care îi învață pe amândoi cum să-și recâștige dragostea, cea care aprinde din nou scânteia erotică în cuplu. Îndrăgostiți amândoi de ea, partenerii reușesc să se apropie din nou, însă Daria – liberă și libertină – ocupă o poziție ambiguă în acest „menaj”: prietenă fidelă a Rebecăi, dar și seducătoare a bărbatului. În clipa în care ea se îmbolnăvește, iar apoi dispare (pleacă din țară), cei doi se regăsesc față în față, singuri, confruntați cu aceeași dilemă: să continue sau nu „căsnicia”, „menajul” fără ea?

Dan Coman surprinde atent amestecul complicat de iubire și dependență, complicitățile, dar și servituțile pe care le presupune viața de cuplu. Ca și, într-un final, renunțarea bărbatului, cedarea, rămânerea în căsnicie din lipsa de energie de a o lua de la capăt. De altfel, întreaga carte se construiește circular, în jurul poemului inițial, marcat cu italice (poate un poem al Dariei, din cartea pe care protagonistul o găsește la început în cutia poștală, după dispariția ei): „Va fi dragoste bine gândită, ca frații vă veți iubi” – aceasta e, în fond, promisiunea făcută Dariei și, declarată cu onestitate și curaj, piatra tombală a iubirii-pasiune.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe