Kitschul ca discurs transcultural

Oana Camelia Șerban Publicat la: 13-05-2015

A-l socoti pe Klimt un autor al kitschului pare a fi, cel puțin „la o primă navigare”, actul hermeneutic ce mută portretele de salon vienez, ale Adelei Bloch-Bauer, în rândul tablourilor semnate de Reni, Murillo și MacKart, consacrate ca posibile „minciuni estetice” (Călinescu). Ce autoritate păstrează Künstlerhaus, de vreme ce Blaga descurajează orice reprezentare ce transferă ilicit elemente ale esteticului natural în conținuturi artistice, printr-o mutație ontologică aprobată convențional ca „necesitate stilistică”, dar care, la limită, provoacă „kitschizarea”? Dacă Secesiunea Vieneză a început prin destituirea tradiției mimesisului, rescrisă de filosoful român ca geneza structurilor paraestetice, cum mai poate fi salvat rococoul de la eticheta „artei marginale” cultivate prin izolarea esteticului natural de cel artistic?

„Dosarele ontologice” ale kitschului se deschid prin tentativa de a judeca acest fenomen  în calitate de discurs transcultural, practicat prin instituirea categorială a paraesteticului. Investigând autonomia celor două naturi ale esteticului, Trilogia valorilor inspiră următoarea teză: ca excepție a legii nontransportabilității dintre esteticul artistic și cel natural, paraesteticul (gr. para-kalia) instituie prin kitsch un discurs filosofic al transculturalității generate de ipoteza practicării unui mimetism artistic.

Potrivit legii nontransportabilității, structurile obiective ale esteticului natural își pierd fundamental calitatea inițială când trec în structuri artistice și invers. Ce se întâmplă dacă, odată acceptat acest model, judecăm întemeierea discursului transcultural prin operarea calităților inițiale ale structurilor obiective ale esteticului dintr-un registru de dominație în altul? Sensul lui trans- aparține pervertirii. Excepția recuperată de Blaga constă în instituirea categoriilor paraestetice, concretizând tocmai „ieșirea-în-afară”, aruncarea esteticului dincolo de granițele domeniului de autoritate. Rivalitatea survenită este aceea dintre sensurile particulei para-, ca produs al abaterii de la normalizarea categorială, și accepțiunile în care trans- se instituie ca rezultat al acestei traversări, normalizată, în mod paradoxal, în registre de dominație definite sau în perioade culturale distincte. Para-kalia, exemplificată prin kitsch, destituie zonele de autoritate, prin abaterea de la normalizarea categorială, pe care Blaga o regăsește în picturile lui Klimt și în paginile lui Goethe cu aceeași putere. Eroarea destinală pe care o au în comun este aceea de a fi permis un exercițiu mimetic de redare a conținuturilor artistice după modelul celor naturale, misterele neputând fi scoase în afara categoriilor abisale ale umanului. Deși nerecunoscută direct, premisa pe care se sprijină argumentul lui Blaga este dată de tensiunea dintre puterea naturii de a pro-duce mistere și sarcina artei de a le re-produce, în registre de dominație izolate originar. De aceea, în afara paginilor de album, cronica filosofică a lui Blaga îl va reține pe Klimt ca figura „lamentabilă” a secolului său, care a retras aurului funcția metaforică în raport cu transcendența, coborându-l din tradiția bizantină a icoanelor de pe cupola catedralei San Marco pe trupul femeii dintr-un portret, cu ambiția necumpătată de a păstra esteticul natural.

Să încercăm însă recuperarea paraesteticului prin fluxul „normalizării estetice”. De ce para- a fost preferat în pofida particulei de enunțare a tradiției unei construcții „antiestetice”, în sensul propus de Foster și Baudrillard? De ce nu este legea nontransportabilității urmarea „falsei normativizări” (Habermas) a „modernității incomplete”, în numele căreia se scriu obsedantele narațiuni ale autonomiei estetice prin arta practicată de dragul artei și al categoriilor negative? Sunt întrebări care i-ar face lui Klimt tot atâta dreptate câtă recunoaștere i-ar aduce lui Blaga, fără teama de a-l recupera printr-o filosofie românească izbăvită de contestări.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe