Poeme

Vlad A. Gheorghiu Publicat la: 15-05-2015

 

și în tine se aprind stroboscoapele

 

te-ai descurcat bine
până acum
fără să ai idee ce vine de aici
încolo
e ca atunci când înaintezi noaptea
cu geamurile aburite prin ninsoarea
puternică
fără să știi nimic despre ioana
dacă se mai gândește la tine dacă
acea dimineață a însemnat ceva pentru
ea dacă i-a plăcut cafeaua
făcută de tine dacă va veni să te vadă la
spital și-ți va spune că e ok
se ocupă ea de restul lumii
tu odihnește-te
și tu o asculți și
adormi ca un nesăbuit și în tine
se aprind stroboscoapele și muzica
începe să cânte.

 

 

dureri din care nu-ți mai poți reveni

 

și am adormit
în aceeași piele ne făceam loc
ca ultimele două albine
într-un fagure
în fața geamului de
unde Dumnezeu privea ca la un
reality show și cred că și el se
mira cum am rezistat în
frigul ăla și
dormeam dar de fapt nu dormeam
și încercam să nu fac nici o mișcare doar
să nu te trezesc când închideam ochii mă
învârteam în jurul tău ca un melc pe
o răzătoare electrică
și tot ce doream era ca acele clădiri hidoase
din fața noastră să sară atunci în
aer să ia foc
și să te iau de mână în fața geamului

și acolo să te strâng în brațe din nou și
din nou ca și cum asta ar fi singura mea
plăcere ca și cum aș putea
trăi fericit cu o durere
puternică în
piept.

 

 

poem

 

dimineața oasele tale nu vor
să te mai asculte
se târăsc prin corpul
tău ca la un antrenament
militar și-și
caută locuri noi
în care să se
adapteze degeaba
le întorci le împingi ele
nu vor face nimic din
ce le ceri
nimic nimic

în dimineața aceasta nu o
să te ridici din pat
să închizi ploaia
afară din
cameră.

 

 

poem

 

când doarme mâinile ei se întind
peste perna mea și-i
simt mirosul înțepător de tutun
păstrat între degete când doarme
mâinile ei se întind peste perna mea și
toate degetele ei încap în același
inel și toate visele ei se înghesuie
în capul meu.

 

 

poem

 

când vine
împinge ușa casei cu ambele mâini pentru
că doar așa o poate deschide țipă la intrare
când își uită cheile și știu că-i ea
și știu că după mine țipă și vin și-o ajut
nu stau singur în bucătărie
ca la primul revelion petrecut împreună
ca pe 32 decembrie
dimineața când mă uitam înnebunit la ea și
nu puteam să-i mai spun
nimic important.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe