Traduceri aminte

Șerban Foarță Publicat la: 28-05-2015

Robert Desnos

Cei patru fără gât

Erau decapitați tuspatru,-ncât
Aveau, pe umeri, doar un ciot de gât:
Li se spunea cei patru fără gât.

Când beau și ei, la birt sau cafenea,
O sticlă de orice, li se punea
Și câte-o pâlnie largă, lângă ea.

Când îmbucau cu noduri, sângerau,
Cântând, plângeau tuspatru și erau
Și mai însângerați dacă iubeau.

Când alergau, bătea un vânt din hău,
Când hohoteau, trăiau din plin și, zău,
Aveau un somn fără păreri de rău.

De rău, era dacă salahoreau,
Era-nspăimântător când hoinăreau,
Nu, însă, tot așa când se jucau.

Când se jucau, erau ca noi, ca tine,
Ca mine și ca ceilalți toți, în fine,
Când se jucau, era cum e mai bine.

Dar când stăteau de vorbă, nu prea tare,
Era de drag; și și-ar fi dat oricare
Puținul sânge pentru-o sărutare.

Aveau tuspatru,-n palmele lor dure,
Un nepătruns hățiș de linii-obscure
Ca liniile ferate-ntr-o pădure.

Când se-așezau, era mult mai solemn
Ca regii; după crucea lor de lemn,
Se piteau idolii, ca la un semn.

Li se-adusese capul, de n ori,
’Napoi – găsit prin codri,-n vânători,
Sau la serate isprăvite-n zori,

Da-l respingeau, convinși că-i mai cuminte
Ca ochii tăi să nu mai ia aminte
La nimeni, nici să-ți mai aduci aminte.

Cu asta, cred, n-ai fi putut să-i miști
Pe domnii pălărieri sau pe dentiști,
Norocul unora, pe alții-i face triști.

Cei patru fără gât vii, încă, îs;
Pe unu-l știu și, chiar dacă-i de râs,
Și p-ăilalți trei poate că-i știu. Ei îs:

Unu,-Anatole,
Doi, Croquignole[*],
Trei, Barbemolle,
Și ultimul, tot Anatole.

Îi văd, de la un timp, tot mai puțin,
Căci, pân’ la urmă, nu-i decât un chin
Să mi te-ncârdui cu așa un cin.

 

[*] Personaj dintr-un BD de epocă faimos, Les Pieds nickelés, de Louis Forton, al cărui prim fascicul apare în 4 iunie 1908, când Robert e-n vârstă de opt ani.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe