Un pas înapoi

Alexandru Radu Publicat la: 28-05-2015

În martie 2008, Parlamentul a adoptat o nouă normă juridică privind alegerea deputaţilor şi senatorilor, cunoscută sub numele popular de legea „votului uninominal”. Prezentată atunci ca o veritabilă reformă electorală, destinată a schimba din temelii clasa politică, introducerea votului uninominal a constat, în fapt, într-o inutilă complicare a mecanismului electoral parlamentar, cu efecte paradoxale. Dar cel mai evident a fost efectul creşterii numărului parlamentarilor aleşi. Anticipat de primele alegeri uninominale, din 2008, deşi în mod timid, efectul s-a făcut remarcat din plin în 2012, când, în condiţii politice favorizante, au fost aleşi 588 de parlamentari, cu 25% mai mult decât numărul acestora dat de norma de reprezentare legală. Aplicat, tot din 2008, şi alegerii preşedinţilor CJ, „votul uninominal” s-a soldat practic cu desemnarea minoritară a acestora. Astfel, în urmă cu șapte ani, numai unul din cei 41 de preşedinţi judeţeni a fost ales cu peste 50% din voturile exprimate, dar şi acela în circumstanţele speciale ale unui vot etnic, respectiv într-un judeţ dominat de populaţia maghiară. În fine, dar deloc surprinzător, „reforma votului uninominal” s-a extins asupra modalităţii de alegere a primarilor, condiţia majorităţii absolute fiind eliminată în 2012, cu consecinţa fortificării fenomenului „baronilor politici”.

Astăzi, după experimentul nefericit al votului uninominal, scenariul reformei electorale este reluat pe aceleaşi coordonate ideologice. Şi ca lucrurile să pară cât mai serioase, o comisie parlamentară specială, compusă în baza algoritmului politic, şi-a asumat sarcina proiectării unui nou mecanism electoral. Înfiinţată încă din 2013, comisia de cod electoral a devenit foarte activă abia în ultimele luni, când şi-a şi prezentat public „produsul”. Deocamdată cel puţin, Parlamentul, prin Camera Deputaţilor, s-a pronunţat, cu o majoritate de 89% (fiind prezenţi 314 parlamentari, adică atâţia cât ar fi trebuit aleşi conform normei de reprezentare în această cameră, alţi 79 lipsind), asupra proiectului de lege privind alegerea autorităţilor locale. Care este reforma propusă? Absolut niciuna, căci, după cum se ştie, pe de o parte, se menţine scrutinul majoritar relativ pentru primari, adică alegerea acestora, ca şi în 2012, într-un singur tur de scrutin, iar pe de alta, se revine la alegerea indirectă a preşedinţilor CJ, adică prin negocieri partizane în cadrul consiliilor judeţene alese direct, practicată până în 2008. În fapt, „noul” mecanism electoral agreat de parlamentari nu este altceva decât un pas înapoi. Şi nu atât în ordine istorică, cât mai ales din perspectiva progresului democratic. Căci, deşi putem înţelege, cel puţin în anumite limite, motivaţiile pragmatice ale partidelor politice, interesul nostru, al cetăţenilor, este să dispunem de mecanisme de selectare reprezentativă, şi nu partizană, a conducătorilor, mai ales a celor de la nivel local. Altfel, suntem „complicii” consolidării oligarhiei partidiste, la care „noua” reformă electorală contribuie substanţial.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe