„Charles +”

Maria Bilașevschi Publicat la: 28-05-2015

Doi tineri artiști, Gauthier Royal și Aristide Gripon, studenți încă, aflați într-o mobilitate Erasmus la Universitatea de Arte din Iași, au avut o lună aprilie prolifică: expoziția Charlemagne în cadrul Galeriei „Benjamin Fondane” a Institutului Cultural Francez și Charles de Gaulle la Galeria apARTe.

Dincolo de o aparentă mândrie față de descendența lor franceză și de o alegere conform unor criterii „pertinente” (după cum afirmă chiar artiștii) a personajelor care au dat numele expozițiilor (alegere ce pivotează în jurul mult uzitatului „Charlie”), cei doi artiști au încercat să creeze un ansamblu în care accentul nu cade pe artist, ci pe lucrare. Sau, mai bine spus, cei doi artiști nu au lucrat independent unul de celălalt, pentru ca ulterior să-și asambleze creațiile în fața publicului, sfidându-l prin algoritimi facili. Aristide Gripon și Gauthier Royal și-au unit pensulele pe pânze de mari dimensiuni, un adevărat tur de forță în care elementele comune fuzionează, se împletesc și se ciocnesc în același timp. Pe suprafețe extinse plutesc culori pure și divergente, în timp ce îmbinările figurative coexistă alături de abstracțiile ludice. Într-un joc cu o miză autoreflexivă, personajele care doar la o primă vedere par decupaje de tip Basquiat sau par a fi dezlipite după măștile lui Emil Nolde se vor interpretate într-o cheie „globalizată”, departe de „primitivismul” plasticii europene de la începutul secolului XX, cel a preluării și prelucrării miturilor civilizațiilor „colonizate”. Prin linii simple și tușe vibrante, unele lucrări par a fi neterminate, ca și când artiștii au uitat de ele, distrași de o nouă misiune importantă. Culoarea este factorul determinant în înțelegerea lucrării, fiind redusă la o stare, nu la un element central.

Fără a-și propune să răstoarne vreo prejudecată, atavismele postmoderne suprapun obiectelor (pensule, biciclete, rachete) emoții umane primare. Însă, departe de a fi doar un joc sau asumarea unei false imaturități, Aristide Gripon și Gauthier Royal respectă rețeta postmodernismului; tensiunea se dezvăluie după decojirea straturilor colorate, iar personajele apar fie încrâncenate ori stinghere, alteori ușor contrariate de ipostazele surprinderii lor. Bizare, dar sofisticate în simplitatea lor, aceste lucrări dialoghează cu predecesorii foviști, expresioniști, pointiliști francezi, revigorând mesajele încrustate în diferite epoci ale picturii. Oamenii sălbatici, parcă dansând într-o luptă agonizantă, ai lui Aristide Gripon nu emană atât virilitate, cât derută; undeva între o epopee pictată și cadre tăiate din Avatar, artistul își proiectează emoțiile asupra acestora, oscilând între entuziasm, temere și durere. Dar formele contopite în culoare din care străbat zvâcnirile evoluției sunt atenuate de Gauthier Royal. Artistul acompaniază cu eleganță suita; o eleganță și estetică, și la nivelul tehnicii (tușe elaborate cu tentă lirică), dar mai ales la nivelul conținutului. Intervențiile sale transmit un echilibru „lucrat”, între spontaneitate și tehnică, un răgaz sau o mică evadare prin culoare.

Lucrările celor doi sunt aparent o plonjare în formele copilăriei, dar în fapt o definire a stilului artistului de-acum matur, un traseu în care procesul de autointerogare sau autocunoaștere este dublat de talent și determinare.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe