Grantul şi Podul Grant

Stelian Dumistrăcel Publicat la: 29-05-2015

Trăim şi sub semnul unor cuvinte-cheie ale finanţării, dintre care termenul grant ocupă un loc important în discursul public şi în cel personal-familiar, substitut, pe un anumit plan, al cuvântului bursă (originar, „pungă cu bani”, oferită ca ajutor pentru studii).

Instituţii, organizaţii, team-uri şi indivizi sunt cu ochii pe internet, majoritatea căutătorilor având idee sau înţelegând destul de repede ce se ascunde (~ se află) sub postări de tipul „A IV-a ediție a Programului de granturi «Raiffeisen Comunități»”, „granturi norvegiene”, „granturi elveţiene” şi chiar „granturi CORAI” (deşi mai puţin transparent, de la „COpii şi tineri în situaţii de risc – Reducerea inegalităţilor – Antidiscriminare – Incluziune socială”, adaptare a numelui iniţiativei „Children and Youth at Risk and Local and Regional Initiatives to Reduce National Inequalities and to Promote Social Inclusion”). Iar, între internauţi, totul este clar când aceştia schimbă mesaje de tipul „am câştigat un grant Fulbright (senior, post-doctoral)” (history.uaic.ro) sau „Dacă nu ar fi fost acest grant nu mi-aş fi permis să lucrez la anchetă timp de 2 luni” (freedomhouse.ro).

Termenul în discuţie are încă un tratament discriminatoriu în dicţionarele româneşti; de exemplu, el nu apare în Dicţionarul de cuvinte recente (1997), semnat de Florica Dimitrescu şi colaboratorii săi, şi nici în Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, apărut la Editura Univers Enciclopedic Gold (DEX, 2009), unul care se adresează unui public larg, dar nu lipseşte din lucrări lexicografice cu profil asemănător, apărute tot în ultimul timp. Surprinderea cu privire la absenţa din DEX se datorează faptului că echipa care a redactat această lucrare este, măcar în parte, aceeaşi care a realizat, în cadrul aceluiaşi institut de cercetare al Academiei Române, Micul dicţionar academic (MDA). Or, în volumul al doilea al acestui dicţionar (consacrat cuvintelor cu iniţialele D-H, apărut la Editura Univers Enciclopedic, 2002), există şi termenul de care ne ocupăm, ca o a treia „intrare” (în termeni tehnici lexicografici), aşadar ca un al treilea cuvânt grant, explicat lapidar prin „subvenţie”. Pentru claritate, preluăm o definiţie mai precisă: „sumă de bani acordată, de stat sau de o organizaţie, unei persoane sau unei instituţii, pentru un anumit program sau proiect în diverse domenii de activitate”. După cum am constatat, paralel, printr-o normală extensie, termenul este folosit şi cu sensul de „proiect elaborat pe baza unei subvenţii, obţinută, de obicei, pe baza unui concurs”.

Peste timp, prezenţa în vocabularul actual a acestui grant ilustrează confruntări fonetice provocate de pătrunderea unor neologisme în limba română. Termenul din engleză porneşte de la verbul latinesc credere („a crede”), preluat prin franceză; în ultimă instanţă, dicţionare etimologice ale limbii engleze invocă un verb „anglo-francez”, graunter, din fr. granter, reflex al formei originare creanter („a garanta”). Şi, într-adevăr, verbul din limba engleză (to) grant înseamnă, în primul rând, „a-şi da asentimentul, a aproba”, cu extensia, în plan juridic, „a dona, a dărui”, substantivul corespunzător având, ca sensuri derivate, valorile „donaţie, subvenţie”.

În limba română, noul grant se confruntă cu un reflex al cuvântului de origine franceză grand („mare”), consemnat în MDA sub grant (1), prezent în expresia familiară a-şi ţine grantul, cu sensul „a-şi păstra rangul, demnitatea” (aşadar… mărimea!); în acelaşi dicţionar, sub grant (2), apare sintagma furt prin grant, explicată drept „furt comis în complicitate, de către doi hoţi, dintre care unul se preface a fi păgubit”. Faptele care se ascund în spatele acestei explicaţii au fost pe larg narate de August Scriban, în dicţionarul său apărut în 1939, ce are numeroase şi atrăgătoare dezvoltări enciclopedice. Lexicograful ieşean susţinea că la bază s-ar afla tot cuvântul grand, cuprins în numele unui francez, Le Grand, preluat, sub forma Grant, în numirea unui cunoscut cartier din Bucureşti, a cărui amintire o perpetuează până astăzi mai ales Podul Grant (pe internet se găsesc imagini înfăţişând părţi din structura construcţiei din beton, aflate în spaţiul liniilor de cale ferată).

Pe vremuri un maidan, zona Grantului era terenul de acţiune al „borfaşilor” (numiţi chiar grăntaşi) ce puseseră la punct o tactică de jaf pe socoteala călătorilor naivi, cărora li se înscena găsirea unui portofel, ascunderea lui, percheziţionarea fără succes, prilej de a li se sustrage propriul portofel, prin manevre asemănătoare înşelătoriilor practicate mai încoace de schimbătorii ambulanţi de valută.

În realitate, numele cartierului şi al podului provine, prin urmaşi, de la Sir Effingham Grant, secretar al consulatului Regatului Unit la Bucureşti în prima jumătate a secolului al XIX-lea, împământenit ca ginere al lui Dinicu Golescu şi al cărui conac s-ar fi aflat în zona respectivă. Iată, aşadar, peste timp, o zonă de tangenţă accidentală între grantul subvenţie pentru studii de astăzi şi numele cartierului general al echipei de fotbal Rapid, supranumită şi „gruparea de sub Podul Grant”!

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe