Dorian Boguță: „Dacă îmi place rolul, nu există limite, merg oriunde!”

Ema Teodora Iordache Publicat la: 10-06-2015

Îi este frică de rutină și de repetitivitate. Este artistul care crede că „cea mai bună școală pentru un actor de film este camera”. Dorian Boguță face parte din generația tânără a actorilor din România, generație ce aduce noi tendințe în cinematografia românească.
În 2010, împreună cu Alexandru Papadopol și Dragoș Bucur, a fondat școala Actoriedefilm.ro. Cu peste 200 de cursanți din 2010 până în prezent, școala a realizat cinci scurtmetraje, șapte mediimetraje și două lungmetraje. A revenit la Iași pentru Serile Filmului Românesc TIMPUL, unde a fost invitatul special al celei de-a IV-a zile a festivalului.

 

Care sunt momentele sau amintirile din copilărie care v-au rămas în memorie?

Momentele care mi-au rămas în memorie sunt legate de actorie. Eu stăteam în aceeași bancă cu un coleg de-al meu, actual actor la Teatrul Național din Iași, Radu Ghilaș. M-a invitat odată la un casting pentru un film moldovenesc, am luat acel casting și atunci mi s-au întipărit în memorie acele filmări de două luni de zile. Atunci m-am decis să mă fac actor, pentru că, în momentul în care m-am întors de la filmări, a venit cea mai drăguță fată din clasă și m-a rugat să stau cu ea în bancă. Nu am cum să uit chestia asta. Dacă actoria înseamnă asta, mă fac actor (râde).

 

Preferați să fiți personaj pozitiv sau negativ?

Nu am nicio preferință în sensul ăsta. Dacă este un scenariu bun, un regizor care știe ce vrea, atunci și personajul îți oferă posibilitatea să faci actorie așa cum îți place, te pune să gândești, să ai parte de momente de meditație cu privire la construirea personajului, care poate fi oricum îți dorești. Am jucat și personaje pozitive, și negative și nu aș putea să spun că prefer mai mult pe unul decât pe altul.

 

Cât de departe sunteți dispus să mergeți pentru un rol?

Urmează să fac acum un film în iunie și în viața mea nu am purtat mustață. Voi purta mustață, o să mi se pună un dinte de aur, o să am o freză total ciudată și chiar îmi place chestia asta și abia aștept. Dacă îmi place rolul, nu există limite, merg oriunde!

 

Știu că sunteți inițiatorul școlii Actoriedefilm.ro. Cum este Dorian Boguță ca profesor?

E mult spus „profesor”, pentru că, în momentul în care am făcut școala, nu am gândit-o în așa fel încât noi să fim profesori, și ei cursanți. Am gândit-o ca noi, oameni care am făcut film și avem o experiență, să o împărtășim cu ei. Sunt mai mult îndrumător. Ca îndrumător, încerc să scot ceea ce este mai bun de la cursanți, să-i eliberez din adevărul lor subiectiv.

 

De ce este foarte greu să faci un film în România?

Pentru că filmul necesită în primul rând bani și, din păcate, în România nu sunt atât de mulți bani ca să poți face un film. Noi facem în continuare și, oricum, când faci ceea ce-ți place cel mai mult, acea greutate dispare și devine o chestie de obstacol, pe care trebuie să-l treci ca să găsești alte soluții să rezolvi unele lucruri.

 

După proiecția de la Casa de Cultură a Studenților, spuneați de traducerea unei piese de teatru rusești. Despre ce este vorba?

Este o piesă scrisă de Evgheni Griskovet. Sper că voi juca în acest proiect alături de Șerban Pavlu. Suntem la primul pas în pregătirea acestei piese. Eu n-am mai jucat teatru de prin 2006 și chiar îmi doresc acest lucru. Am găsit această piesă, am mai vorbit cu niște persoane și în toamnă sperăm să ieșim și cu un spectacol de teatru.

 

Definiți-mi în trei cuvinte experiența de la festivalul Serile Filmului Românesc TIMPUL.

Voi spune grupuri de cuvinte: revederea cu Iașul, public tânăr și multă baftă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe