Pușa Darie: „Sunt o persoană energică, nu am timp să mă plictisesc”

Măriuca-Delia Zaharia Publicat la: 12-06-2015

Pușa Darie este actriță al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, unde face roluri principale, alături de regizori și actori importanți. A jucat în filmul Undeva la Palilula, alături de George Mihăiță, sub calda și originala îndrumare regizorală a lui Silviu Purcărete. Se umple de emoții când vede sălile pline, iar acest lucru o face să meargă mai departe. Bucuria actriței este chiar viața, pe care, recunoaște, îi place s-o trăiască din plin. La Iași s-a reîntâlnit cu George Mihăiță, alături de care a rememorat clipe de pe platourile de filmare, dar și care a îmbrățișat-o cu drag, sub admirația publicului tânăr.

 

Au fost momente în copilărie care v-au ghidat spre această meserie?

Pot spune că am fost un copil fericit. Încă din clasa I am fost încurajată să urmez această cale.

Care este cea mai fericită experiență din viața dumneavoastră? Dar cea mai tristă?

De la o anumită vârstă am început să fiu mai selectivă și să fac doar ceea ce mă împlinește. Consider că viața, acest dar de la Dumnezeu, trebuie trăită cu multă bucurie, însă majoritatea oamenilor nu știu să facă asta.

Ați putea trăi fără teatru?

N-am stat niciodată să-mi pun această întrebare, dar eu sper să ajung să joc și la 115 ani. Teatrul este singura mea familie. Acolo îmi petrec cea mai mare parte din timp.

Evoluția dumneavoastră a fost călăuzită de o muză sau s-a datorat muncii asidue?

Munca are un rol important. Joc și în cluburi, de nouă ani. La început a fost mai greu, dar iubesc ceea ce fac, iar sălile pline pot confirma acest lucru. Niciodată n-am avut sentimentul că meseria aceasta ar fi o povară pentru mine. Nu este o profesie deloc ușoară, dar merită din plin.

Am înțeles că vă place să dansați. Nu v-a tentat niciodată dansul, ca profesie?

Nu, am preferat să rămân doar la stadiul de pasiune.

Care sunt pasiunile îndrăgite, în afară de dans?

Îmi place să mă plimb, să dăruiesc bucurie. Sunt o persoană energică, nu am timp să mă plictisesc. O altă pasiune ar fi cântatul, chiar în spectacolul Pălăria florentină, la care vă invit cu mare drag, am o reprezentație de acest tip. Iubesc oamenii, îmi place să ofer, să le ofer fericire prin ceea ce fac.

Care sunt piesele și rolurile care v-au rămas în suflet, de care sunteți în continuare atașată?

Sunt foarte multe. Spectacolul Audiția, în regia lui Claudiu Goga, unde am interpretat personajul Varvara Volkova, apoi colaborarea cu maestrul Silviu Purcărete în spectacolul Pălăria florentină, cu rolul de baroană, și piesa Colivia, în regia lui Cristian Hadji-Culea, tot cu rolul de baroană. Mă regăsesc în fiecare câte puțin.

Se spune că actorii au o personalitate complexă, câteodată contradictorie și imprevizibilă. E adevărat?

Da, așa este. Sunt o persoană singură, cam dificilă, dar mă iubesc așa cum sunt. Știi cum e, un actor rareori poate forma un cuplu cu un alt actor. E greu atunci când unul dintre ei pleacă dimineața de acasă, se întoarce să ia prânzul și apoi spune că se va întoarce probabil la noapte. Într-o relație sunt foarte importante respectul și înțelegerea, iubirea e clar că există.

Descrieți-mi cum ați primit ideea festivalului nostru.

Este senzațional. Sunteți niște oameni minunați, meritați toate aplauzele pentru munca depusă și vă mulțumesc tare mult pentru invitație. Sper ca acest festival să devină o tradiție.

Cum ar putea teatrul și filmul românesc să aducă un plus culturii românești? Ce impact are acest festival asupra tinerei generații?

Prin promovarea și încurajarea acestor tipuri de evenimente. Actorii joacă și în piese de teatru, și în filmele românești, care se pare că nu prind la public la fel de bine ca producțiile americane, cinematografele din țară nefiind foarte receptive la creațiile autohtone. În acest sens, festivalul Serile Filmului Românesc TIMPUL reprezintă o oportunitate benefică pentru a face cunoscut publicului tânar filmul românesc.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe