Eclecticii muzicii electronice românești de azi: Crowd Control

Corina Gologoț Publicat la: 21-06-2015

Energie. Explozie de sunete. Inițiativă în versuri. Versuri în inițiativă. Crowd Control chiar înseamnă ceea ce din engleză ar putea fi tradus ca un „control al mulțimii”. Muzicienii electronici însă nu sunt deloc conduși de tehnologie, iar la concertele electrizant de live ai impresia că totul în jur e un schimb de vigoare muzicală. I-am ascultat la Street Delivery de la Iași, am intrat sub controlul lor și în mintea mea se desfășura o luptă cu propriile începuturi de năzuințe psihedelice.

Crowd Control are microbul originalului, al ieșirii din rânduri, al ruperii lanțurilor obișnuite. Știu de la ei că nu le plac unele efecte ale capitalismului: lanțurile de hipermarketuri, mâncarea fast-food, hainele de serie și nebunia multinaționalelor, care înlănțuie omul actual și nu-i mai dă libertate de mișcare în propriul cerc. Sper să nu dau prea mult din casă, dar legătura este esențială cu muzica pe care-o fac ei.  Bătaia de cap atunci când îi asculți este că trebuie să rezonezi, altfel e un timp ratat. De altfel, cred că e valabil pentru toate actele de ascultare, orice-ar fi. Simt un fel de educație în versurile lor, un fel de educație neconvențională, care e născută tocmai din ceea ce povesteam mai înainte: teama că restul lucrurilor din societate ne conduc pe noi și nu invers.

Când i-am cunoscut, inițial prin muzica lor, mi-am dat seama că trebuie să caut. Am cercetat originile muzicii electronice și nu numai, am căutat mai multe despre RODION G.A., de exemplu. Am mai vrut să aflu despre felul în care muzicienii electro colaborează – și sunt multe colaborări. Ca să vă dau un exemplu, tot de la Crowd Control, pe cel mai nou mixtape, pe care l-au lansat pe 9 iunie în Club Control, au colaborări cu producători importanți (Secuem, The Dream Diggers, Fierbințeanu, Spike 1.0, Alien Pimp Re-dub ș.a.). Colaborările nu-s puține, iar diversitatea lor creează o felurime de lumi, care mai de care mai hipnotice, dar totodată contorizate prin realitatea cotidiană devenită insuportabilă.

 

Să ascultăm muzică pentru a ne deschide mintea, nu pentru a ne-o închide

Ce te face să crezi în muzica de hit? Ce te face să îți limitezi experiența auditivă la ceea ce ți se oferă? E o mare nebunie de marketing și vânzări în muzica românească actuală, în care e un pic prea mult marginalizată muzica celor care ies din spațiile clișeistice, care nu se supun regulilor prestabilite de marile case de producții. Mai sunt câteva instituții media care susțin noutatea și originalitatea, deciziile de a fi altfel și de a seta agenda muzicală publică, dincolo de minciuna că „publicul cere și noi dăm”. Greșit. Deschidem ochii și controlăm ceea ce oferim, ceea ce primim. Iată, deschizători pentru mine sunt Intimidath (vocals, spoken-word), Răzvănescu (sintetizatoare, pian) și Coshmelin (tobe, percuție). Live, li se alătură Narcis Axinte la bass, care trezește sunetele electro ca dintr-o reverie și psihedelizarea devine și mai epică. De fapt, băieții nu se sfiesc deloc să ne spună că am adormit pe undeva și că e păcat să nu controlăm mulțimile. La acești nebuni frumoși am descoperit muzica electronică pură, ritmurile de dub și de baladă electro. Mi-am pregătit și raftul pentru CD-uri cu achiziții indie-electro-dub. Sper să îmi aud și mai bine strigătul interior al libertății. Spre acest indicator am simțit că ar putea chema foarte mult Crowd Control. Și mai este și perspectiva Timpului, pe care l-am văzut personificat și care aleargă-n piesele lor ca un câine turbat, legat cu diverse ațe colorate la gât, semnificând nimic altceva decât propria confuzie.

Ei strigă prin sunet și vers, către o libertate nu neapărat ideală, ci măcar către una mulțumitoare. M-am tot gândit la perspectiva omului actual, fericit și mulțumit. Imposibil. Împiedicați tocmai de tehnologie (cea cu ajutorul căreia ei își fac o mare parte din compoziție), am ajuns să nu mai recunoaștem altceva decât acea stare de veghe pasivă în fața ecranelor, doar cu degetele în mișcare. Dar degetele acestea nu produc de fiecare dată ceva palpabil. La Crowd Control ele produc audibilul cu mesaj social. Spun asta pentru că mixtape-ul nou, care se numește Loud Blood Youth, urmărește firul roșu al unei degradări umane. Totul e ascuns în metafore ale jocurilor și personajelor/tipologiilor din jocurile video (atât de familiare unora!), încât nu m-aș aventura să scot ceva la lumină, doar ca să nu greșesc, eu nefiind o mare amatoare a unui asemenea gen de divertisment. Dar poate că merită descoperite și lumile de acolo, care or fi și bune și posibile. Doar că totul se termină la click. Viața noastră începe după ce ne despărțim mai mult de click, așa că voi pune punct aici și voi asculta Crowd Control în minunata sesiune tv online a celor de la Eclectic TV.

(https://www.youtube.com/watch?v=L4HynDQfxSg)  

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe