O listă simbolică

Iulian Chifu Publicat la: 25-06-2015

Acțiunea Federației Ruse nu datează de acum, de când lista a fost dată publicității. Documentul în discuție a fost întocmit în urmă cu un an și mai bine, în aprilie 2014, ca reacție la o listă similară a Comisiei Europene ce viza interdicția de călătorie și blocarea bunurilor personalităților ruse responsabile de finanțarea și organizarea modificării prin violență a granițelor Ucrainei, prin anexarea Crimeii, și agresiunii militare din Estul Ucrainei. Inițial, conținutul listei nu a fost cunoscut, însă ea a început să fie aplicată acum un an și numeroase personalități incluse în ea (europarlamentari, parlamentari, înalți funcționari publici germani și olandezi) au fost întoarse din drum de la aeroportul Sheremetievo, interzicându-li-se să intre în Federația Rusă. Drept urmare, diplomația UE a solicitat să i se pună la dispoziție această listă, Moscova insistând că oricine vrea să călătorească în Rusia trebuie să verifice mai întâi la consulatul propriu dacă poate intra pe teritoriul ei. La presiunea UE, lista a fost comunicată reprezentanței de la Moscova, distribuită ulterior statelor membre și „scăpată” în presă fie de o reprezentanță, fie chiar de către diplomația rusă prin intermediul unui site finlandez (lista este redactată în limba germană).

Reacția diplomației ruse la apariția publică a listei ce conține 89 de nume a fost una furibundă. Motivul existenței acestui document a fost enunțat de ministrul Lavrov astfel: „Participarea activă la lovitura de stat din Ucraina”. Ceea ce înseamnă susținerea directă a Maidanului și a acțiunilor care au dus la prăbușirea regimului Ianukovici. Din punctul meu de vedere, ca persoană listată cu interdicție de intrare în Rusia pe o perioadă nedeterminată, reacția denotă slăbiciune și lipsa unor acțiuni diplomatice serioase. Sancționarea unor oficiali aflați în funcție nu e un gest care să aducă cu sine deschiderea necesară clarificării pozițiilor, pentru că nu mai ai cu cine vorbi.

Componenta română a listei e produsă la București, de Ambasada Federației Ruse, cu multiple precedente în acte inamicale și chiar contrare posturii și exigențelor comportamentului diplomatic. Relevanța listei e nulă, dacă nu cumva în România ea joacă și rolul de construcție a unui piedestal și a unei publicități pe care nu mi le-am dorit. Mai mult, consider că, dacă vom privi spre sentimentele românilor față de Federația Rusă, probabil că vom găsi 15, 18 sau 20 de milioane care ar trebui să se afle pe această listă. Deci prezența a cinci nume e doar simbolică.

Mărturisesc că faptul care m-a mâhnit este liniștea deplină care s-a lăsat în instituțiile românești care ar fi trebuit să aibă o reacție față de un asemenea document. Nu e normal să lași înalți funcționari de stat (precum șeful Statului Major al Forțelor Navale sau directorul adjunct al Transgaz) să fie pe o asemenea listă simbolică și să nu reacționezi, când e clar că persoanele respective au îndeplinit politica României la acel moment. Mai mult, trebuia ca măcar instituțiile de care acele persoane aparțineau să aibă o reacție politică, pentru că mesajul transmis e unul negativ. Cine își va mai asuma prim-planul riscând ajungerea în asemenea postúri dacă instituțiile statului său nu-l apără nici la nivelul instituțiilor europene? Chiar dacă sunt mai reticente în a lansa mesaje dure la adresa Federației Ruse, Parlamentul European și Comisia Europeană au reacționat față de prezența pe listă a europarlamentarilor și a unui fost comisar. În cazul celor cinci, Parlamentul României, Transgaz, MApN și Președinția României au tăcut.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe