Memoria colectivă – o pledoarie pentru frumusețe

Andrei C. Șerban Publicat la: 25-06-2015

Exercițiile de sinceritate nu sunt niciodată ușoare. Prețul lucidității este, deopotrivă, liniștitor și apăsător, inhibitor și necesar. La fel ca prețul frumuseții. Al frumuseții profane sau al frumuseții pure, în care omul a tins mereu să vadă o altă față a divinității. Cea mai recentă carte semnată de Ion Vianu, apărută la Editura Polirom, Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri, surprinde brutal și delicat o serie de elemente obsedante ale lumii contemporane, în încercarea omului de a se lua la întrecere cu exigențele timpului său.

Criza identității temporale, readusă prin acest eveniment editorial în atenția cititorilor, ne poartă într-un periplu intelectual incitant, în care temele literare se îmbină cu meditația metafizică, în care franchețea mărturisirii omului dezvrăjit acaparează discursul de îndrăgostit al iubitorului de artă. Cum altfel ar putea să-și dea întâlnire în aceeași carte Dumnezeu și masochismul, impostura și liberul arbitru, neoplatonismul și Mateiu Caragiale, frumusețea și boala? Răspunsul este simplu: dincolo de toate aceste dezbateri aparent antagonice, Ion Vianu excelează în scriitura sa prin tehnica seducției, prin care literatura (de fapt, arta) nu devine decât un pretext al explorării frumuseții intrinseci a textului, a forței sale catartice.

Într-una dintre cele mai intense mărturisiri redate în cadrul acestei colecții de eseuri, autorul vorbește despre statutul memoriei și al recuperării acesteia, în cadrul mentalității contemporane. În încercarea de a restabili raporturile pe care omul actual le reconfigurează cu propria descendență istorică și, totodată, culturală, Ion Vianu precizează: „Trecutul nu aparține celor vii. Martorii direcți, victimele, torționarii dispar. Generația nouă este atrasă de uitare… Totuși, în căutarea identității, noi, cei care mai suntem aici, nu putem renunța la amintire. Istoria noastră personală, dar și a celor ce ne-au precedat este parte a ce suntem”. De fapt, această premisă pare să obsedeze întreaga structură a cărții, încercând să atace mecanismele prin care omul modern își determină neîncetat propriile coordonate de raportare la exigențele prezentului. În ansamblul său, acest volum presupune, astfel, o permanentă reîntoarcere în arhiva memoriei, în viscerele trecutului care ne poate oferi șansa înțelegerii timpului nostru. Fie că este vorba despre o dispută sau vreo lămurire de ordin terminologic, fie că se aduce în discuție rigoarea și frumusețea operelor literare esențiale, miza discursului ce poartă semnătura lui Ion Vianu ascunde în subtext descoperirea acelui atunci, cu scopul de a-l înțelege și de a-l accepta pe acum. Reabilitatea trecutului devine o necesitate imperioasă a acceptării sincere a propriului destin. De altfel, indiferent de tematica abordată, paginile acestui volum pledează pentru o disciplină a epurării memoriei colective. Nu întâmplător, când se raportează la statutul omului actual, totul converge spre o rigoare a autodisciplinei colective: „Memoria colectivă trebuie întreținută și cultivată pentru a păstra amintirea perversității, pentru a o compromite și pentru a se opune reproducerii ei”. Adesea, se pare că viitorul nu poate fi cucerit decât în mersul racului.

Cu siguranță frumusețea va mântui lumea, dar nu trebuie să fim neapărat în căutarea unei frumuseți atemporale, ci în explorarea moștenirii estetice a trecutului pe care va trebui să-l revendicăm laolaltă. La fel de bine am putea spune că trecutul (mai precis, recunoașterea și chiar recondiționarea acestuia) va mântui prezentul. Memoria devine astfel o obligație cu caracter epifanic. Păstrând-o și reactualizând-o cu luciditate, vom putea reconsidera statutul imperfect al unei lumi care se află în căutarea unei imperioase restabiliri morale. Cartea lui Ion Vianu nu face decât să restaureze această condiție absolută a prezentului, îndemnându-și cititorii la o continuă meditație despre și în numele frumuseții care se află în fiecare dintre noi.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe