Îngerii și lucrările lor

Emil Brumaru Publicat la: 25-06-2015

A fost odată un borcan cu miere…

 

(De spus la gura sobei și-a iubitei)

 

A fost odată un borcan cu miere

Pe-un raft, într-un dulap sumbru de lemn;

Vai, nimeni nu-ncerca nici un îndemn

Și nici chiar cea mai palidă plăcere,

Să-l deie jos, cu lingura să-l guste,

Să se îndoape pe ascuns dintr-însul.

Pe-atunci fecioarele se încurcau în fuste

Atât de lungi, că le-apuca brusc plânsul

Și se gândeau să fugă din castele,

Să-și ieie lumea-n cap printre Balauri,

Și printre Zmei dospiți și Crocobauri

Ce se îndrăgosteau pe loc de ele

Și noaptea le duceau lângă izvoare,

Școlindu-le să miște din picioare…

 

 

Băsmăluță

 

Au fost odată ca întotdeauna

În după-amiază lungă de mătasă

Trei libelule cu papuci de casă,

Când toamna deodată le-a prins bruma

Și au căzut în trei mărgăritare

Pe ațe străvezii fin agățate

La trei prințese ce oftau arare

Că farmecele li-s nederanjate

Nici pe la sânii lii, nici pe la himen,

Căci din întreaga lor împărăție

Nu se găsea, vai! nimeni, dar chiar nimeni

Să le arate cum e-o bărbăție.

Și-atunci trei Feți-Urâți s-au hotărât s-atace

Și le-au lăsat gravide-n trei iatace,

Iar ele au născut, simandicoase,

Trei libelule cu papuci de casă…

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe