Joaca de-a concursul

Dragoș Dascălu Publicat la: 26-06-2015

 

Concursurile de arhitectură și urbanism, dacă sunt bine organizate, pot duce, printre altele, la stimularea producției de arhitectură de calitate, pot preveni monopolul asupra proiectării al unor firme bine conectate, pot descuraja corupția asociată cu atribuirea de contracte pe bani publici, pot lansa unii arhitecți care, datorită condițiilor actuale ale pieței, sunt descurajați să își manifeste ideile.

Cred că tocmai de aceea în România astfel de concursuri sunt o pasăre (foarte) rară. România este captiva licitațiilor publice în care câștigă cel mai ieftin proiect, rareori cel mai bun, și unde suspiciunile de corupție tronează (primarul din Râmnicu Vâlcea face patru ani de închisoare în urma unei astfel de licitații în cadrul căreia a cerut din partea proiectanților suma de 20 000 de euro pentru atribuirea contractului).

Dar problema concursurilor de arhitectură în România nu ține doar de raritatea lor. O parte dintre ele sunt prost organizate, fiind undeva între licitație și concurs, blocând accesul a peste 95% dintre arhitecți (a se vedea concursul pentru Filarmonica din Cluj), sau sunt puțin promovate, chiar obscure, încât foarte puțini ajung să participe (concursul pentru Centrul Acvatic din Craiova sau cel pentru amenajarea pieței centrale din Bistrița). Adevărata problemă este însă faptul că nici o soluție câștigătoare de până acum nu a fost realizată. De parcul din Livada Poștei din Brașov, subiectul unuia dintre primele concursuri bine organizate în 2011, nu s-a atins încă nici un utilaj. Extinderea BCU din Cluj trenează din 2011 încoace, renunțându-se atât la soluția câștigătoare, cât și la ideea construirii. Sute de proiecte, dintre care unele de foarte bună calitate, au ajuns maculatură.

Cel mai recent caz este cel al reamenajării curții bisericii Sfântul Ilie din Craiova. Concursul, organizat și derulat pe fugă, tocmai pentru a putea fi prins în cadrul finanțării pentru refacerea întregii zone centrale, a fost câștigat de Parasite Studio. Propunerea, relativ simplă, presupunea un pavaj unificator, accentuarea unui colț al piațetei cu zone de ședere, o fântână și câteva bănci. O propunere potrivită, fără elemente extravagante. Totuși, la patru luni de la anunțarea câștigătorilor, cu proiectul de reabilitare aproape de final, soluția câștigătoare încă nu a început să fie realizată. De fapt, se preconizează că va rămâne o excelentă arhitectură de sertar.

Nici „afară” concursurile nu sunt întotdeauna bine organizate sau cu rezultate extraordinare. Nu întotdeauna concurează arhitecți foarte buni, iar soluțiile câștigătoare, odată aplicate, se pot dovedi de fapt mult prea scumpe sau chiar nepotrivite. Totuși, acestea sunt realizate, procedura este relativ transparentă, suspiciunile de corupție în atribuirea contractelor sunt reduse. De aceea cred că în momentul în care se vor construi în România proiectele câștigătoare ale concursurilor organizate transparent și corect, va fi semnul depășirii, măcar în arhitectură, a bizantinismului din prezent.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe