În loc de buzuki, manele populiste

Georgeta Condur Publicat la: 29-07-2015

Nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère”… De aceea a fost poate mai greu pentru noi, românii, să înțelegem ce s-a întâmplat la reuniunea miniștrilor de Finanțe din zona euro după ce guvernul grec a venit cu propuneri privind austeritatea. „Păi, nu a cedat Tsipras? De ce nu primește Grecia banii și gata? De ce se mai pune problema ieșirii din zona euro?”, s-a întrebat românul, care ia adesea lucrurile în ușor și nu are prea multe insomnii nici că, de exemplu, în țara lui nu s-a pus în aplicare referendumul valid din 2009, cel cu 300 de parlamentari.

Numai că, pentru cetățeanul occidental, care nu ia totul à la légère, lucrurile se văd un pic altfel. Organizarea referendumului a fost una dintre cele mai mari prostii pe care le-a putut face guvernul Tsipras. „Votați voi «Nu» ca să fim noi mai puternici la negociere”, i-au spus poporului iresponsabilii politicieni, făcând cu ochiul.

Dar cetățeanul și politicianul occidental înțeleg așa: poporul grec a respins în mod clar măsurile propuse Greciei. De ce același popor le-ar accepta acum pe cele pe care Tsipras, cu cuțitul la os, spune că le va implementa? Riscul ar fi ca, după ce intră iar niște bani în gaura neagră, ori Tsipras să moșmondească lucrurile și să tragă de timp, cum au făcut și alte guverne înainte, că doar de aceea s-a ajuns aici, ori să fie răsturnat de la putere, la presiunea populară. De aici ar fi alte două scenarii, ambele negre: fie guvernul să fie înlocuit cu unul de aceeași factură sau, mai rău, care, nefiind el cel care a semnat, face exact ca Tsipras când a preluat puterea și se ajunge într-un cerc vicios, cu și mai mulți bani îngropați, fie Grecia devine cvasi-neguvernabilă.

Dacă nu exista referendumul, toată lumea putea pretinde că nu știe exact dacă poporul grec, în majoritatea sa, înțelege sau nu gravitatea situației și dacă acceptă sau nu măsurile de criză. Le accepta Guvernul și Parlamentul și părea că există un consens. Dacă totuși s-a făcut referendum, deși partenerii occidentali l-au avertizat pe Tsipras să nu facă, dar votul ieșea majoritar „Da”, guvernul grec ar fi avut următorul argument: iată, avem acest pachet de măsuri, Parlamentul le-a votat, poporul înțelege situația și le va susține, așa cum a reieșit la referendum, deci e clar că le vom aplica. Atât de proști au fost negociatorii greci, încât nici măcar nu și-au dat seama că un vot „Da” la referendum întărea poziția și credibilitatea Greciei, nu invers.

Ne putem întreba: de ce a făcut totuși Guvernul referendum și a dorit să iasă „Nu”? Care e logica să vrei un referendum pe care să nu-l respecți? După cum a rezultat din declarațiile unui membru grec al echipei de negociere, ei au crezut până în ultima clipă că Europa și lumea se vor trezi în pragul unei noi crize economice și că euro va începe să se deprecieze accelerat, ca reacție la amenințările și bățoșenia lor. În fața unei asemenea situații, europenii ar fi cedat și ar fi acceptat să ierte Grecia de datorii și să-i dea bani în continuare, fără condiții. „Mor eu, dar mori și tu” – cam aceasta a fost tactica inițială de negociere a Greciei. Doar centură de explozibili n-a avut Tsipras, că, în rest, corespunde perfect tehnicilor teroriste, de care, culmea, Varoufakis i-a acuzat pe partenerii de negocieri. Ce costuri ar fi avut perioada aceasta pentru restul lumii, inclusiv pentru români, i-a durut în cot pe acei greci „demni” care au zis Ohi.

Numai că, surpriză, euro și piețele bursiere chiar au urcat. Când amenințații le-au spus: „Bine, apăsați pe buton!”, syriziștii s-au sucit. Au venit cu propunerile, dar au inventat alta: Varoufakis a pretins că Germania a vrut de la bun început să scoată Grecia din zona euro, ca să disciplineze Franța. Păi, bine, deșteptul pământului, dacă tu zici că așa a fost și știai planul „dușmănos” al Germaniei, înseamnă că tu și Tsipras ați lucrat pe ascuns, ca să o ajutați. Altfel nu se explică de ce Grecia însăși amenința cu Grexit-ul, zicea că bagă monedă nouă, flutura vizite prin Rusia și alți gărgăuni.

Adevărul este că fițele, făloșenia și inconștiența guvernanților greci au reușit să-i enerveze până și pe finlandezi, altminteri cunoscuți ca oameni calmi și cumsecade. Reprezentanții statelor din Europa de Est au mârâit și ei că așa o „austeritate” ca aceea de care se plâng grecii ar fi considerată bunăstare de popoarele lor.

Până la urmă, s-a găsit o soluție, deși nu mulți sunt optimiști pe termen mediu și lung. Dar tare mi-e teamă că mulți greci nu înțeleg nici acum mare lucru. Își închipuie că pot să primească banii fără să schimbe nimic. Ei o țin langa cu „neofasciștii de nemți” și alte idioțenii. Între timp, extremiștii eleni dau foc pe străzi, iar o parte dintre parlamentari au votat împotriva planului de salvare, Tsipras fiind nevoit chiar să remanieze guvernul, ca să scape de sabotorii din propriul partid. Asta e viața: când semeni populism, culegi cocteiluri Molotov în stradă. Așa că, acum, în loc de buzuki, dinspre Grecia se aude o manea cu laitmotivul „dușmanii, dușmanii/ nu vor să ne dea banii”.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe