Ideile greşite despre democrație

Dan Pavel Publicat la: 29-07-2015

Democrația românească funcționează alandala de la bun început. Sunt multiple cauze, însă una dintre ele a devenit o constantă în algoritmul influențelor. Este vorba despre înțelegerea greșită a democrației. Giovanni Sartori își începe celebra The Theory of Democracy Revisited astfel: „dintre condițiile democrației, cea mai puțin amintită este aceea că ideile greșite despre democrație fac în așa fel încât democrația să funcționeze greșit”.

Ce fel de democrație ar fi putut, de pildă, să încurajeze un personaj politic precum fostul președinte Traian Băsescu, care se mândrea cu faptul că „eu nu citesc cărți”? Ce fel de democrație ar putea să consolideze un personaj politic precum actualul premier Victor Ponta, care nu va scăpa toată viața de proasta reputație căpătată după plagiatul tezei de doctorat? Măcar Băsescu nu se pretindea un om cult. Dacă îi luăm pe politicienii de vârf de la noi unul câte unul, puțini vor trece testul înțelegerii corecte a democrației. La acest test vor pica însă și aproximativ 90% dintre cetățenii cu drept de vot. De câte ori cetățenii „obișnuiți” stau de vorbă cu reporterii unor diverse televiziuni despre una sau alta dintre dimensiunile democrației, te apuci cu mâinile de cap. Chiar și cei care vor să reformeze periodic sistemul nostru (și să „reformeze” clasa politică – un cretinism relevant pentru statura intelectuală a respectivilor) au idei despre democrație luate direct de la așa-numitele hate speech groups de pe internet sau din tabloide.

Sondajele de opinie ne arată de decenii că democrația nu este pe placul majorității, cea care ar trebui să fie baza socială a ei, însă oamenii n-au habar despre ce este vorba. Gradul de încredere în instituțiile democrației (în frunte cu partidele) este scăzut, dar contribuția la consolidarea sa a celor care au pretenții și așteptări este egală cu zero. Or, democrația nu există decât în măsura în care facem din ea ceea ce trebuie. Ideile greșite cu privire la democrație sunt bine împărțite între „elite” și „mase”.

Următorul exemplu de idee greșită despre democrație este familiar oricărui alegător. De la alegerile prezidențiale din 1992 încoace, cetățenii care s-au deranjat să meargă la vot au crezut că îndreptarea malformațiilor sistemului democratic depinde de alegerea unei persoane potrivite în funcția de președinte al țării. Astfel, speranțele puse în candidații „forțelor bune, democratice” au condus la alegerea în funcție a lui Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis. Dar sistemul democratic a continuat să funcționeze defectuos și va continua și după alegerile prezidențiale din 2014, care au adus la Palatul Cotroceni un nou „salvator”. Așa va continua, dacă nu se va acorda atenție arhitecturii instituționale a democrației.

Democrațiile consolidate sunt acelea în care democrația a ajuns să desemneze o „civilizație” sau o „finalitate politică”. Din păcate, despre acestea se poate vorbi tot mai mult doar la timpul trecut. Marea problemă a democrațiilor consolidate actuale este că au intrat într-o gravă criză, despre care nimeni nu știe dacă este una de creștere sau un stadiu al delegitimării (autodelegitimării) democrației. Am mai abordat această temă și o voi mai aborda, dar acum mă refer doar la statutul democrației autohtone în comparație cu cel al democrațiilor consolidate. Chiar dacă (printr-un miracol sau printr-o construcție de tipul piecemeal approach) vom ajunge să ne consolidăm democrația, când vom ajunge în acel stadiu, vom constata că acest ideal civilizațional este disfuncțional.

Cineva ar putea să creadă că fraza de mai sus reprezintă o ilustrare a fabulei cu strugurii care sunt prea acri. Dincolo de precedentele logice și cronologice legate de dificultatea extremă (nu imposibilitatea) ca un sistem politic precum al nostru să devină unul al democrației consolidate, chiar nu există alternativă. Este posibil ca până vom ajunge în acel stadiu, să se găsească anumite remedii practice pentru criza democrațiilor consolidate. După cum este posibil ca întârzierea noastră istorică să ne scutească de parcurgerea unor etape care să ducă inevitabil spre criza democrației consolidate. Sunt și alte scenarii posibile, însă nici unul dintre acestea nu se va finaliza pozitiv dacă alegătorii și aleșii vor continua să aibă idei greșite privind democrația. Din ideile greșite decurg politici greșite, iar politicile greșite produc dezamăgire, radicalism, violență și conflict.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe