Theaterstock 2015. Un mix impresionant de artele spectacolului la Bacău

Dana Țabrea Publicat la: 25-08-2015

Am fost invitată la nașterea unui festival: Theaterstock Bacău, ediția I, 1-16 august 2015, un mix impresionant de arte ale spectacolului din zona Moldovei. Nu doar terminologic (theater[wood]stock) sau conceptual (prin miză ori profil), ci și prin atmosferă, Theaterstock trimite la Woodstock-ul anilor ’70. Se vrea un festival viu, dinamic, contaminat de energia tinerilor – publicul-țintă de bază vizat –, deschis spre Occident, axat pe punerea în valoare a divertismentului teatral de calitate, incluzând în același timp în program spectacole de nișă.

Terminologic, theater/theatre = „teatru”; stock = „amestec”, „fonduri”, „inventar viu”, „portaltoi”, „piatră” (fig.), „repertoriu”, „rezerve”, „tulpină”, „trunchi”, „țintă” (fig.) etc. S-a plecat de la ideea unui festival de teatru underground (prin acesta înțeleg teatru desfășurat în spații neconvenționale, cu mesaj sociopolitic mascat), pentru a se ajunge la un amestec de teatru independent și de stat. Teatrul independent, opus teatrului de stat prin faptul că cel din urmă beneficiază de finanțare, și-a pus la dispoziție rezervele valabile de „material” actoricesc, vânzând foarte bine (de exemplu, spectacolele Liei Bugnăr, în care joacă, printre alții, Marius Manole, István Téglás și Medeea Marinescu, sunt producții independente și s-au vândut cel mai bine la festival). Au fost prezente și producții din repertoriul unor teatre renumite (Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul Bulandra, Teatrul Național din Cluj-Napoca, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, Teatrul „Regina Maria” din Oradea etc.).

Astfel că festivalul devine un inventar viu de secțiuni (Focus, Independent, RythmiCity, Teatre în mișcare, Povestea noastră, Street Art Performance, Teatru radiofonic, evenimente conexe: conferințe, concerte, expoziții de fotografie etc.). Cu atât mai mult cu cât programul a suferit modificări de la o zi la alta, noi spectacole intrând în actualizarea zilnică de pe pagina de Facebook a festivalului, în timp ce altele și-au modificau locația în funcție de cerințele publicului (portaltoi de fonduri, rezerve de energie din partea organizatorilor, nu mulți la număr: Anca Sigartău, inima festivalului, alături de Laura Huiban, secretar PR, Doru Mareș, secretar literar, Dragoș Pandele, manager de proiect, Mihaela Popescu, responsabil de comunicare, cei aproximativ 200 de tineri voluntari ș.a.).

De-acum, bazele festivalului au fost puse în piatră, e de durată – ni se promite –, căci de la un buget de un milion de euro pentru prima ediție (din fonduri europene, de la Consiliul Local și sponsori) se merge la țintă înspre un buget de patru milioane de euro pentru ediția a II-a. Mai multe firme au susținut financiar spectacole sau chiar secțiuni întregi din festival.

Dacă anul acesta secțiunea Focus a atras atenția asupra lui Alexander Hausvater și a Teatrului Bulandra, în 2016 se va miza pe Matei Vișniec și pe Teatrul Național București, cu implicarea UNITER-ului, anunțată de Ion Caramitru. Partea dedicată teatrului internațional promite, de asemenea, să fie răsunătoare, nu doar în ceea ce privește spectacolele outdoor, dar și cele venite din partea unor companii sau chiar teatre renumite din estul și sud-estul Europei sau din Occident (Teatrul Bayern din Hamburg).

Conceptual, profilul festivalului se conturează din mixtura de teatru instituțional/de stat și independent. Neexistând posibilitatea unui teatru independent de orice (se apelează la finanțări private, sponsorizări, se lucrează prin proiecte etc.), aducerea la un numitor comun a celor două tipologii în conflict e dificilă din cauza dorinței tinerilor de a se angaja și a nevoii de a supraviețui în teatrul independent ca freelanceri. Mulți artiști îmbină cele două laturi, fiind angajați ai unui teatru, dar jucând și în producții independente. A aduce în același festival Reactorul de Creație și Experiment de la Cluj și Teatrul Național din Cluj-Napoca nu e neapărat un lucru rău. Numai că spectacolele ar trebui stabilite din timp pe viitor, astfel încât un public care știe ce vrea să poată alege în cunoștință de cauză.

Chiar dacă Bacăul este un oraș industrial, ce și-a propus educarea prin teatru a oamenilor sau distrarea acestora, iar cultura devine un mijloc de a aduce bani în comunitate (creșterea vânzărilor), harta în construcție a festivalului sper să ne găsească mai pregătiți la ediția următoare. Pentru aceasta e nevoie de o prognoză și un diagnostic privind publicurile-țintă și posibilele obstacole, de negocieri și de o echipă mai mare de organizatori. Dar mă bucur că am asistat la nașterea unui festival de amploare din Moldova, cu emoția, înfiorarea, epuizarea și psihoza postnatală inevitabile, transmisibile. Mici inimi de staniol decupate au invadat Bacăul de Sfânta Maria, binefăcător și eliberator (Corazôn de Angeles, Theater Tol, Belgia).

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe