Libelula

Péter Demény Publicat la: 27-08-2015

am văzut o libelulă
și am început s-alerg
în tunelurile dragostei
în luminișurile urii
pâraiele sângelui meu clocoteau
de lună și de mare
cu dumnezeu e mai greu de negociat
mi-a spus un notar răspopit
dintr-o sprânceană a lui
dar pâraiele au devenit fluvii
și fluviile cum toată lumea știe
m-am revărsat în ocean
și m-am dus cu soția mea rănită
și la nu știu ce oficiu tutelar
ce să vă mai întreb
ne-a întrebat într-o încăpere
kafkiană pintiliană
sumbră ca sufletul statului
în care viața mea se face și se răsface
o doamnă cu față tristă cu voce tristă
cu tristețea existențială a unui om care trăiește
zi de zi în pintilie
asta-i tâmpită ne-a spus
fiica noastră când a ieșit de-acolo
și-n tot acest timp libelula
cu aripile argintii
cu melodia zborului
cu gingășia pasiunilor
și m-am revărsat în zori
într-un albastru uriaș
cu valuri și cu cer curat
și pe cer zbura
o libelulă mică și totuși
o vedeam din bermuda
sufletului atlantic

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe