Testament

G.C. Waldrep Publicat la: 27-08-2015

Fragmentul 1

De la Narcis la Echo la Shakespeare, foliată
astrognozie. Ceva se încălzește
în interiorul corpului uman și vrem să-i spunem
pe numele său mic, numele originar.
Ascultăm muzică în schimb.
Ne trecem copiii prin foc.

Curbura lingurii de plastic
era atât de ascuțită încât mereu mă tăiam în
gură de câte ori luam câte o înghițitură
din înghețata mea de banane, doar
că răceala într-atât mi-amorțea durerea încât nu știam
cât de rănit eram (decât mai târziu).

Boala lovește o piatră prin gaura
imaginară din spațiul bidimensional,
pe care o numește suflet
Spațiul, piatra, gaura.

Ventrilocvism/gen/națiune/azil

Am uitat cum e să urmărești
o albină strecurându-se în cupa
de catifea a unei flori, orice floare
(clopoței, în acest caz) – și dispărând
pentru o clipă în acel parfum. Doar
că nu mi-am dat seama că uitasem.

 

Fragmentul 2

Ne întrebăm copiii cum e
să treci prin foc, într-un picior sau în trei.
O moștenire ca o mișcare pe verticală,
ceva ce întregul corp trebuie să scoată
din mamifere, din pieile
lor jupuite.
Decofeinizată prin ordin guvernamental.
Nu asta e acea parte a procesiunii,
cu efectul Doppler al fricii
și îndeletnicirea cu frica, anume biologia.

Când mașina a oprit în spatele meu
mă așteptam la o înjurătură sau o amenințare. Sau o împușcătură.
Îmi ziceam, am două tipuri de valute
de pe două continente
în portofel. Îmi ziceam, portofelul meu e
din „piele autentică de vițel”, adică:
mai multe piei, mai multe mamifere jupuite.
Îmi ziceam, personajele minore
sunt în mod constant executate și
îndepărtate din poveste de către alte
personaje minore iar aceasta

e la baza atracției perseverente, imperioase
a propoziției ca formă gramaticală.

Traducere din limba engleză de Chris Tănăsescu și Marius Surleac
Fragmente din volumul Testament (BOA Editions, 2015)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe