Îngerii și lucrările lor

Emil Brumaru Publicat la: 27-08-2015

Fecioarele strâng potârnichile prea grase…

Fecioarele strâng potârnichile prea grase
Din lațuri puse-n ruguri moi de mure
Și le mănâncă-n sosuri, prind să-njure
Extatic, sorbind râme uleioase.
Și-s doar numai dantele și-n lungi rochii
Umflate plutitor, lângă piane,
Ne scot cu sânii lor sufletul, ochii;
O clipă ține-n ea iubiri cu anii!
Le-adulmecă lungi câini de vânătoare
Trântiți în preșul vreunui șemineu;
Ci, vai! podagra-ncepe să-l doboare
Pe trândavul marchiz, care-s chiar eu,
Rupându-le veșmintele-n plictisuri
Și încercând să iște crude visuri
Cu iaduri năpustite-n paradisuri…

 

Versuri de duminică…

Dar îndeletnicirile acelor vremuri,
Când stam lățiți în pat și fumam ierburi
Cu Lindy, cea bogată-n mii de sensuri,
De nu știai dacă-s aievea sau eresuri
Încolăcite cum sunt firele pe ghemuri?

Ea îmi citea pe brânci din Lermontov,
Eu îi făceam pe pulpe pete mov
Și îi scriam c-un marker chiar pe fund
Că o iubesc și-o voi iubi profund
Pîn-o să-i fac trupul cu țâțe prund!

Dânsa îmi da borcane cu povârlă
S-o ung și să-i mai trag câte o sfârlă
Peste sfârcani, prin păru-i curgând gârlă,
Dar mă pocea că-s nesimțit și-s mârlă
Și începea din cracii lungi s-azvârlă!

Era, Doamne, frumoasă, se spăla
În lăptișor de cocos și-n cafea
Și pielea de pe curul ei avea
O strălucire ce-o-ndumnezeea
Dac-o puneam cu burta pe saltea…

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe