„Enescu – 2015”

Cătălin Sava Publicat la: 25-09-2015

Și a fost „Enescu – 2015”, o altă ediție care a adus bucurie în sufletele melomanilor români. Și nu numai. În ciuda tuturor spaimelor și în pofida reducerilor de buget de la sfârșitul lui 2013, Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția a XXII-a, a fost o reușită. Deși vorbim despre o ediție mai suplă cu 25% și cu șapte zile în minus. Fără balet și spectacole de dans, cu un Oedipe modest, cu mai puține concerte în țară, cu mai puțină muzică contemporană, cu o sală a Palatului așa cum o știm și un primar al Capitalei reținut de DNA la doar câteva zile distanță de la conferința de presă inaugurală. Una peste alta, cu minusuri inerente și plusuri firești, am avut parte de o ediție memorabilă.

Dacă-i întrebați pe melomanii care au fremătat în vârtejul nebun al celor 22 de zile de muzică, a fost un vis: Royal Concertgebouw Amsterdam, San Francisco Philharmonic, Berliner Philharmoniker, The King’s Consort, Zubin Mehta, Simon Rattle, Janine Jansen, Franco Fagioli și Il Pomo d’Oro, cvartetul Belcea, András Schiff, Anne-Sophie Mutter, Anja Harteros, Valentina Naforniță, David Garrett, cvartetele Voces și Ad Libitum, Murray Perahia și Piotr Anderszewski. Sunt doar câteva nume din galeria contemporană a vârfurilor artei interpretative mondiale, acel select hall of fame al muzicii clasice de azi. Nume ce au transformat și anul acesta Bucureștiul într-o capitală internațională. Și care, prin muzica lor, vor rămâne în inimile celor care i-au urmărit cu emoție în aceste zile de început de toamnă.

În paralel, după dramatice lupte de culise dictate de orgolii mari, calcule meschine și mărunte vanități, acum, la finele festivalului, nu avem încă certitudinea că dirijorul Vladimir Jurowski, cea mai bună soluție în contextul actual, va fi noul director artistic al Festivalului „George Enescu” începând cu ediția din 2017, alături de un alt mare îndrăgostit de Enescu și de România, dirijorul Zubin Mehta, președintele de onoare.

Care ar fi, în doar câteva tușe, liniile directoare ce ar trebui să guverneze ediția din 2017 și să intre deja în mapa de lucru a noii echipe artistice?

O mai bună și mai consistentă reprezentare în festival a muzicii lui Enescu, care se cuvine cântat, înainte de toate, în România, de invitați sau de muzicienii români. Iar festivalul, datorie de suflet, e cel mai bun prilej de a o face. Apoi, editarea creației enesciene. Dacă s-ar putea, în ediție completă. Ministerul Culturii și Artexim au datoria să inițieze urgent o campanie de amploare – una publică, dacă va fi necesar – pentru achitarea drepturilor de autor și tipărirea partiturilor, majoritatea în patrimoniul a două importante edituri de specialitate franceze. Festivalul „Enescu” ar trebui să însemne în viitor și o campanie de promovare a muzicienilor români care trăiesc și activează în afara granițelor. Aceștia sunt mulți, foarte admirați afară și dornici să cânte din nou acasă. Cu sprijinul Institutului Cultural Român sau al altor foruri, nume ca Angela Gheorghiu, Cristian Măcelaru, Sabin Păuța, Radu Lupu, Raluca Știrbăț, Luiza Borac, Teodor Ilincăi, Valer Sabadus și multe altele pot constitui o nouă serie, un necesar restitutio care ar bucura infinit publicul nostru și i-ar onora pe acești „expatriați”. Și ar mai fi de făcut integrale de înregistrări enesciene, pe cicluri – cameral, simfonic, vocal –, cu sprijinul Radio România și al Televiziunii Române, o nouă montare Oedip, una de anvergură, cu o echipă de top, care să fie preluată de marile teatre lirice ale lumii. Și mai multe concerte și muzicieni pentru publicul din țară, la Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Târgu Mureș, Bacău, Sibiu ș.a.m.d. Pentru că Enescu e al nostru, al tuturor.

Și pentru că avem șansa de a-l fi avut și de a-l avea pe Enescu, cel mai mare fenomen muzical după Mozart, cum l-a numit Casals, avem înainte de toate datoria de a-l cultiva. Pe el și muzica sa, care are puterea de a mișca inimi și de a face ca imaginea României să capete un sens revelator în context universal. Pe care, fără îndoială, George Enescu și țara aceasta îl merită pe deplin.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe