Îngerii și lucrările lor

Emil Brumaru Publicat la: 25-09-2015

Îngerii și fecioarele hoațe

Îngerii sunt făr-astâmpăr!
Fecioarele dânșii le zgândăr

În locurile lor bulănoase,
Ce-n veci de veci nu se uscă,

Unde-s bune de clei și rele de muscă
Și au pitulici de mătasă,

Și miriști de miere d’a cubică
C-o roură albă și lubrică,

Prelinsă-n salive, pe barbă,
În frageda, vesela iarbă…

Și le-aduc cu muzici de flaut
Să le facă knockout

Lângă limpezi izvoarele-n
Care își răcoresc sânii, picioarele,

Sau a popoului roz găurică
Într-însa c-o rămurică

De măslin, de dafin, de mirt,
Să le apere viața de spirt,

Căci spirtul la minte le strică
Și-ntruna veșmintele și le ridică,

Deodată, în văzul lumii,
Dedându-se ele, cu-alean spurcăciunii,

Deși îngerii nu le mai zgândără,
Ci doar adânc se îngândură…

 

Atât de frumoase-s minciunile tale…

Atât de frumoase-s minciunile tale!
Tu spui că ești floare și capeți petale,

Apoi că ești înger și capeți arìpe
Cu care îmi mături mormanul de clipe.

Și-o mână de-o scoți din mănușa înaltă,
Caleașca adâncă ne-așteaptă la treaptă,

În zori, să ne ducă-n castelul cu turnuri,
În large crivate iubirea să-mi murmuri,

Deși ai în suflet pe altul de-acuma,
De când în octombrie se-ngroașă bruma.

Și-l chemi pe furiș, nu cu teamă, ci-n taină,
Să-ți vadă curatul tău trup, fără haină,

Surpat între perne, trântit pe covoare,
Proptit de pereți până carnea te doare,

Și-l lași să se lăfăie, însă ți-e gândul
La mine ce-n liniște îmi aștept rândul…

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe