Refugiații în Franța

Bogdan Călinescu Publicat la: 25-09-2015

Așa cum era de așteptat, în Franța sunt discuții aprinse în ceea ce privește primirea refugiaților sirieni. Cu mici excepții, stânga e pentru un număr ridicat, dreapta e împărțită, mai multe voci de primari acceptă să-i primească, însă cu condiția să fie creștini. Bineînțeles, partidul Frontul Național va avea cel mai mult de câștigat. Abila Marine Le Pen amintește de problemele iscate de romii refugiați acum câțiva ani.

După umanismul de circumstanță provocat de informația că romii ar fi persecutați în Est, mai ales în România, a urmat o condamnare aproape unanimă a comportamentului lor și s-a recunoscut – în mare parte – incapacitatea lor de a se integra sau de a deveni pur și simplu sedentari.

Problema romilor e de altfel insolubilă nu numai pentru francezi. Așa va fi oare și cu sirienii? Oricum, ei reprezintă un nou val de musulmani ce se vor stabili într-o Franță deja preocupată de importanța pe care a luat-o această religie. Numărul exact de musulmani stabiliți în Franța e secret, doar Ministerul de Interne deține această informație… Oricum, valul de refugiați va îngrășa votul în favoarea Frontului Național.

Mi se pare bizar faptul că, în discuțiile aprinse despre acest subiect, lipsesc informațiile în legătură cu reacțiile statelor arabe, unele limitrofe Siriei și Irakului. Descopăr stupefiat că Arabia Saudită a primit în 2014 în jur de 600 de refugiați, la fel ca Emiratele Arabe, iar în Qatar și Bahrein numărul de persoane primite e și mai mic. Doar Kuweitul a fost mai „uman”, cu 1 700 de refugiați. În ceea ce privește sumele donate, comparația e revelatoare: contribuția Arabiei Saudite la Biroul ONU care se ocupă cu probleme umanitare e de 18 milioane de dolari, în timp ce contribuția Statelor Unite e de 1 miliard de dolari.

 

Les Guignols, Mont Blanc, khmerii roșii

Momentul în care sunt comunicate oficial datele despre vârful Mont Blanc e precedat de numeroase articole și informații care mai de care mai fanteziste și alarmante. Bineînțeles, moda intelectuală e respectată și clișeele despre consecințele încălzirii globale ocupă aproape tot spațiul știrilor. Stupoare însă la publicarea statisticilor! Calota glaciară din vârful lui Mont Blanc nu s-a topit; dimpotrivă, s-a întins cu aproape 5 000 de metri cubi, ceea ce înseamnă totuși în jur de 35% din suprafața ei. Și asta în ciuda „încălzirii globale” și a caniculei de astă-vară. Mă uit la știri, citesc presa și nu mai găsesc nici o informație despre Mont Blanc…

În Franța, Les Guignols de l’Info sunt o instituție. Păpușile din silicon ale oamenilor politici și ale personalităților sportive sau din showbiz le oferă telespectatorilor de aproape 30 de ani o imagine ironică și mai mult sau mai puțin comică a societății franceze. Nu e de mirare că toată lumea a protestat atunci când a fost lansat zvonul că noul proprietar al postului de televiziune Canal +, Vincent Bolloré, ar vrea să suspende emisiunea. Gurile rele spun că el nu ar aprecia felul în care e ridiculizat prietenul lui, fostul președinte Nicolas Sarkozy. Sunt și acum mirat cum o astfel de emisiune, ce mi se pare conformistă și stângistă până la ridicol, a putut să se impună pe un canal privat și în peisajul televiziunii franceze. Elogiile la adresa emisiunii sunt extrem de numeroase și provin de la personalități diferite, inclusiv din partea intelectualilor rafinați. Se subliniază „independența” emisiunii, inteligența scenariștilor, calitatea umorului etc. Bineînțeles, mi s-a întâmplat să râd la mai multe emisiuni, însă am fost frapat tot timpul de același mesaj corect politic și ideologic, antipatronat, anticapitalist sau antiamerican. Succesul emisiunii rămâne pentru mine un mister sau tocmai oportunismul ei ideologic explică acest lucru…

În prima săptămână din septembrie s-a (re)difuzat filmul lui Rith Panh realizat în 2011, Duch, le maître des forges de l’enfer, consacrat, așa cum indică titlul, torționarului Duch, fostul comandant al centrului de detenție cambodgian S21. Duch își recunoaște crimele și dă detalii sinistre despre mașina de exterminare a khmerilor roșii. Un sfert din populația Cambodgiei a fost omorâtă între 1975 și 1979, perioadă în care numeroși intelectuali și ziariști francezi (mai ales corespondentul ziarului Le Monde) admirau extatic revoluția comunistă condusă de Pol Pot. Am discutat cu mai mulți francezi de diferite vârste, care mi-au mărturisit ignoranța cu privire la genocidul cambodgian și mai ales faptul că nu își amintesc să fi studiat acest eveniment la școală. Așa cum remarcam nu demult, crimele maoiste lipsesc din mai multe manuale de istorie din Franța…

Nu pot să nu termin cu o veste bună. Celebra librărie „La Hune” se va redeschide la sfârșitul lunii octombrie, grație editurii de fotografii de artă YellowKorner.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe