Care Palade?

Stelian Dumistrăcel Publicat la: 25-09-2015

Cu precauția de a nu cădea, totuși, în patetic, rândurile ce urmează se vor un apel la conștiința civică, revenind asupra confuziei ce lovește numele unei străzi din Iași. Ne referim la o substituire explicabilă, în cel mai scuzabil caz, prin confuzie, dacă nu este vorba despre o ciudată reacție la hipercorectitudine, dintr-un complex moldovenesc de inferioritate: cineva, cândva, o fi schimbat un bănuit nume „Paladi” în „Palade”; deci să revenim la… Pallady. Sau dacă, în sfârșit, nu se va fi făcut vreo reparație… istorică!

Așadar, în Iași, locuitorii de pe o străduță ce leagă strada Lascăr Catargi de aceea care poartă numele de M. Kogălniceanu știu că stau pe Theodor Pallady, aparent inexistentă oficial. Deoarece, atât după site-ul iit.tuiasi.ro, cât și după Nomenclatorul străzilor din municipiul Iași, respectiva arteră de circulație s-ar numi încă, pur și simplu, Palade. Dar un ieșean din curtea unei case de pe această stradă îți poate dovedi, pe baza cărții de identitate, că te afli, totuși, pe strada Theodor Pallady.

La fel de încurcate, după internet, sunt informațiile privind situarea firmelor ieșene din zona respectivă; astfel, una ce oferă „servicii de vânzări autoturisme și utilaje noi și rulate” este înscrisă pe „Strada Theodor Pallady”, dar alte firme, cu diverse preocupări, înregistrate, este drept, în 1991 sau 1992, au ca adresă „Strada Palade”, deși toate se află pe aceeași arteră de comunicație.

Să vedem cine și ce pierde din această învălmășeală și dacă este vreun câștigător.

S-ar putea presupune, eventual, că o transcriere suspectată, Palade, din sursele citate, neactualizate încă, a fost înnobilată de persoane cultivate din municipiul nostru sau de o anume comisie de la Primărie, în Pallady. Totuși, denumirea Palade se găsește la N.A. Bogdan, Orașul Iași. Monografie istorică și socială, ilustrată, din 1915, în lista intitulată „Alfabetul stradelor” (în ediția de la Tehnopress, din 1997, la p. 92). Iar numele este al unui boier, hatmanul Constantin Palade, cunoscut mai întâi prin aceea că, în 1823, domnitorul Ioniță Sandu Sturza i-a întărit hrisovul privind dreptul de a înființa „târg la Podu Iloaiei” (vezi ghepardul.ablog.ro) și a cărui casă mai ființează, se pare, pe strada al cărui nume s-a… metamorfozat!

Mai important pentru noi este însă faptul că respectivul a devenit, într-o manieră originală, chiar personaj literar, fiind figura centrală a unei poezii a lui Daniil Scavinschi, intitulată Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi (deci Paladi!) la feredeile Borsăcului, chiar dacă „opera” este comentată ironic de Titu Maiorescu, în studiul său Observări polemice din 1869: „curioasa călătorie la Borsec, în care Scavinschi se vede foarte maltratat de tovarășii săi de drum, boierii Vasilică Milu, aga Costache, hatmanul Palade cu cocoanele lor și care se termină așa: «La Borsec, cu feredee, cu mese, cu adunare,/ Se uitase mai cu totul a drumului supărare»”.

Cam după 1995, cuiva, poate o persoană eventual pornită împotriva nedreptății sociale, i-a trecut prin cap că ne putem scutura de amintirea vechiului regim feudal (întârziat la noi!) și că s-ar putea profita de asemănarea numelor pentru a cinsti (nu-i așa?) memoria pictorului Pallady! Va fi fost vreun fals justițiar (dacă nu un simplu ignorant), dar actul este cel puțin discutabil.

Cu o cinstire am fi datori, deoarece pictorul Theodor Pallady s-a născut la Iași, ba, mai mult, a locuit un timp, în copilărie, pe strada Păcurari și apoi, după 1906, în vecinătatea Iașilor, în zona a cărei amintire ne-a lăsat-o prin tabloul intitulat Casa de la Bucium. Pe urmele amintirilor, într-o evocare publicată în 2007 în Ziarul Lumina, Ion Mitican, autor a numeroase cărți despre orașul nostru, care a notat că, în urmă cu mai mulți ani, de la o trăitoare în zona respectivă ar fi auzit chiar un nume „Hudița lui Palade” (!), a lansat un îndreptățit apel: „Redați Iașului și Buciumului casa marelui pictor”.

Ca să nu mai vorbim iar despre inconveniente pe care actuala situație le prezintă pentru firmele cu adrese nemotivat diferențiate de pe strada Palade-Pallady (pe internet se găsesc reclamații în legătură cu erori din „Certificatul de nomenclatură stradală”), ar fi important ca, răspunzătoare de situațiile create, municipalitatea ieșeană să găsească strada demnă (ori numai potrivită) a purta numele marelui pictor, revenind și asupra transferului uzurpator, așadar de-a dreptul ofensator ca ținută, pe care l-am înfățișat.

Tot așa cum ar trebui să anuleze acordarea pe furiș a unei distincții academice de care biografia istoricului Theodor Codrescu n-are nevoie (fostul redactor la periodicul unionist Zimbrul a fost distins cu titlul de membru corespondent al Academiei Române, în special pentru publicarea, între 1852 și 1895, a 25 de volume de documente istorice, sub titlul generic de Uricariul). Iar în tot felul de înscrisuri oficiale de astăzi și pe tăblițele stradale din zona respectivă putem citi „Str. Dr. Codrescu”. Dar Th. Codrescu n-a fost nici medic, nici DHC și nici nu și-a revendicat competența prin vreun titlu de „doctor”.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe