România, o absență la protestele din Chișinău

Alexandru Filimon Publicat la: 25-09-2015

Protestele de la Chișinău au întotdeauna o cheie politică și geopolitică cu un anumit grad de subtilitate, care scapă uneori politicienilor de la București. România privește puțin neputincioasă maidanul care se conturează în Republica Moldova.

Cel mai frapant lucru este că ideea de „România” este absentă în piața din Chișinău, unde protestatarii continuă să instaleze corturi. Sub acest aspect ar fi bine să ne întrebăm: ce va face România? Ce poziție va adopta în prezent față de realitățile moldave?

 

Moldovenii nu mai pot

Nemulțumirea și dezamăgirea au atins cote alarmante în Republica Moldova. Eșecul politicienilor proeuropeni, care guvernează țara din 2009 până în prezent, este astăzi cât se poate de vizibil. Buzunarul moldoveanului nu s-a umplut cu bani europeni, ci mai mult cu vise europene în timpul guvernării proeuropene. Visele cer sacrificii pe care populația din Republica Moldova nu mai vrea să le ofere politicienilor, mai ales după ce furtul de un miliard de dolari nu a fost anchetat, iar agenda de reforme europene necesare (ce derivă din Acordul de Asociere semnat cu Uniunea Europeană) stagnează. La toate acestea se adaugă un climat economic foarte instabil, cu fluctuații dese și necontrolate ale monedei naționale. Mai durează până se va ajunge la un acord cu FMI, care înseamnă în primul rând stabilitate pentru Moldova. Cine strigă la Chișinău „DNA, treceți Prutul!” trebuie să știe că mulți rechini financiari de-ai locului se sperie de un eventual export de justiție din partea României. Până la urmă, Moldova vrea normalitate, stabilitate și liniște. Însă contextul geopolitic regional nu-i mai oferă posibilitatea să se descurce de una singură, să-și gestioneze problemele interne, financiare sau sociale prin resurse proprii. În definitiv, din punct de vedere istoric, Moldova va trebui să aleagă între Rusia și România!

 

Protestele, mai mult politice decât antiguvernamentale

Protestele de la Chișinău sunt mai mult antipolitice decât antiguvernamentale. Cei aflați în stradă, adăpostiți în corturi solicită demisia întregii clase politice, fie că vorbim despre forțele proeuropene sau despre cele prorusești. Pe lângă aceste chestiuni, protestatarii mai vor anchetarea celebrului furt al miliardului de dolari (a șasea parte din PIB-ul Moldovei, care, conform raportului Kroll, a fost furat prin complicitatea mai multor bănci din Moldova cu capital rusesc, chiar înainte de summitul de la Riga), recuperarea banilor și pedepsirea vinovaților, precum și modificarea Constituției, astfel încât președintele Moldovei să fie ales prin vot direct. Toate aceste cerințe nu pot fi îndeplinite de forțele proeuropene aflate la guvernare. Soluția străzii: alegeri anticipate. Oamenii din stradă afirmă simplu: „Așa cum i-am dat jos pe comuniști, așa îi vom da jos și pe proeuropeni”. Ruptura dintre stradă și palatele puterii pare definitivă în acest moment. Alegerile anticipate ar însemna sfârșitul guvernării proeuropene, deoarece partidele proeuropene (care astăzi dețin majoritatea în Parlament, cu 55 de locuri din 101, ca urmare a alegerilor din 30 noiembrie), la un nou scrutin parlamentar, nu ar mai fi în stare să acumuleze procentele necesare pentru a mai putea crea o alianță cum este ea configurată legislativ astăzi, pe fondul erodării politice masive cu care se confruntă.

Cum va alege să acționeze România, având în vedere contextul mai larg al protestelor de la Chișinău? Ce discurs ar trebui să adopte politicienii români? Unde începe și se termină solidaritatea când cheia este politică și geopolitică?

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe