Marșul asupra Europei

Abia se încheiase „criza Greciei”, se iese cu greu din „criza economică” și iată că Uniunea Europeană s-a trezit în mijlocul unei alte crize. Marșul asupra Europei al musulmanilor veniți din nordul Africii și din Orientul Mijlociu este încă o mare piatră de încercare pentru solidaritatea europeană. Cine se putea gândi că prin mult securizatele și inexpugnabilele granițe ale spațiului Schengen (prin care nu toți cetățenii europeni trec la fel) vor putea trece fără opreliști populații din spațiul extracomunitar? Cazul Charlie Hebdo, ce i-a reunit acum jumătate de an pe liderii europeni într-un marș al solidarității în apărarea libertății, pare un caz minor față de fenomenul cu care se confruntă acum UE. Vremea gesturilor simbolice a trecut, fiindcă acum este vorba despre luarea imediată a unor măsuri pentru gestionarea nou-veniților și a celor ce le vor urma exemplul și despre calcularea efectelor pe termen mediu și lung. Deocamdată, politicienii dau dovadă de derută, în timp ce prin fața europenilor se succedă imagini cu un copil mort pe plajă, cu violențele stradale ale imigranților pe unde ajung prin Europa, cu mame cu copii în brațe, cu imigranți care aruncă hrana și apa oferite de autorități, cu imigranți plângând, cu militanți jihadiști proaspăt rași prezentându-se ca refugiați ș.a.m.d. În așteptarea unor decizii ale liderilor politici, europenii își formează opinii diferite despre fenomen și încearcă să răspundă la diferite întrebări: sunt imigranți sau refugiați? Vor să muncească sau vor să trăiască din ajutoare sociale? Cât va dura șederea lor în Europa? Când vor veni deciziile coerente ale liderilor noștri?

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe