Noaptea vesel, ziua trist…

Lavinia Maria Pruteanu Publicat la: 28-09-2015

Mergem la teatru, la operă, la filarmonică, ne lăsăm seduși și răvășiți de literatură, colindăm muzeele lumii, evadăm sau ne ancorăm temporal în diverse arhitecturi. Ne place mult arta, îi admirăm însă de la distanță și cu precauție pe artiști. Când spun „artă” , mă gândesc la cea autentică, nu la tot felul de surogate; când spun „artiști”, mă gândesc la adevărații creatori, nu la hoardele fecunde de impostori. Dar asta e altă discuție!

Când vorbim despre un artist, spunem adesea: „Ei, dar e un artist!…” și doar valențele paraverbale și nonverbale conturează sensul exclamației noastre. Percepțiile asupra profilului psihologic al artistului pendulează pe o vastă plajă de trăsături pe care i le atribuim temporar sau definitiv. Astfel, îl vedem ca pe un boem, o persoană cu o viață dezordonată, un neconvențional, un rebel cu un statut financiar incert. O persoană care nu își prea asumă responsabilitățile familiale și sociale. Și cum să gândim altfel, când el nu muncește din greu, așa, ca noi? Ce face el toată ziua? Nu are un program fix, nu are opt șefi care să-l bată la cap cu tot felul de termene și evaluări, nu se implică în tratamentul bolilor de copilărie ale juniorilor din familie sau al osteoporozei mătușilor, nu-i la curent cu ultimul tip de aspirator și are mari dificultăți în a bate un cui sau a schimba un bec. Peste toate, îi cam place alcoolul, sexul sau tot felul de alte chestii imorale, ilegale sau care îngrașă.

Dar prin ce se caracterizează personalitatea creativă? Ce face de fapt artistul?

Creativitatea este o sursă importantă de energie, ne oferă focul de artificii în viață, fie că ne referim la creativitatea artistică, la cea științifică sau la cea conceptuală.

Printre preocupările sale științifice, psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, în încercarea de a descrie printr-un singur cuvânt personalitatea creativă, identifică termenul complexitate, explicitându-l prin câteva trăsături antitetice. Astfel, persoanele creative au o mare cantitate de energie, dar sunt deseori în repaos. Lucrează intens și pasional, pentru perioade extinse de timp, ca apoi să intre într-un fel de „hibernare”, totul fiind dictat de un calendar intern foarte precis. O altă manifestare a energiei o constituie sexualitatea puternică, formă a eliberării tensiunii libidinale. David Keirsey îi descrie pe artiști ca fiind hedoniști – în accepțiunea uzuală a termenului –, iar numeroșii lor parteneri de viață ocupă de obicei locuri secundare…

Creativii au adesea un coeficient de inteligență superior, unii sunt chiar genii, dar această trăsătură nu garantează maturitatea emoțională sau inteligența interpersonală, așa cum identifică Howard Gardner în teoria inteligențelor multiple.

Oamenii creativi sunt un melanj eterogen între ludic și disciplină, între responsabilitate și iresponsabilitate. Par a fi lipsiți de griji „importante” și copleșiți de amănunte „nesemnificative”; ei fluctuează frecvent între fantezie, imaginar și realism brut. Creația artistică înseamnă însă transbordarea dincolo de limitele realității prezente.

Dacă majoritatea oamenilor sunt fie introvertiți, fie extrovertiți, artiștii tind să prezinte ambele trăsături simultan, după cum sunt, în egală măsură, umili și mândri, timizi și aroganți. Sunt copleșiți de faptul că se află pe „umerii giganților”, zbătându-se între conservatorism și rebeliune, între trecutul construit de alții și viitorul creat de ei. Sunt dependenți de impredictibilitatea stării de grație, de momentul de inspirație… Sunt mereu cu mintea la un proiect viitor, fiind fie foarte încântați, fie detașați de propriile realizări din trecut.

Pasiunea efervescentă, motorul care îi pune în mișcare, îi expune la receptarea mult mai acută a durerii emoționale. Fiind iubitori ai naturii în general, ai naturii umane în special, dovedesc o sensibilitate neobișnuită. Sunt răniți de suferința animalelor, de dezastrele ecologice sau de răutatea, invidia ori nerecunoașterea valorii lor de către semeni.

Indubitabil, fericirea artistului este dată de însuși demersul creativ, de înlănțuirea momentelor de exaltare în desăvârșirea operei!

Dar cât de mare e nefericirea artistului și cât intens reverberează golul său sufletesc atunci când se izbește de ignoranță, platitudine, răutate, minimalizarea intenționată a valorii!… Cât de nesigur devine dintr-odată! Și cât de superficiali putem deveni noi atunci când lipim preeminent etichete de la pupitrul rutinatei noastre existențe!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe