Oltița Cîntec: „Teatrul de calitate e cea mai bună soluție pentru a rămâne tânăr”

Dana Țabrea Publicat la: 08-10-2015

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, organizat de Teatrul „Luceafărul” (4-9 octombrie 2015), a debutat în 2008, remarcându-se ca un festival de top, de fiecare dată având o temă clar exprimată, oglindită în programul festivalului prin spectacole și manifestări conexe, de interes pentru prezent și pentru comunitate, cu adresabilitate extinsă, de la copii la adolescenți, părinți și bunici. FITPTI a primit titlul de „festival european” din partea Asociației Europene a Festivalurilor. Ajuns la a VIII-a ediție, festivalul a avut un prolog pe 25 septembrie și un showcase al Teatrului „Luceafărul” pe 3 octombrie (spectacolul Hansel și Gretel, în regia lui Ion Ciubotaru, și premiera spectacolului Pisica Verde, în regia lui Bobi Pricop, scenariul de Elise Wilk). Anul acesta, festivalul a adus în atenție tema „Tânărul artist român”, prilej cu care este lansat volumul coordonat de Oltița Cîntec, Tânărul artist de teatru. Istorii românești recente. Am stat de vorbă cu dna Oltița Cîntec, critic de artă, președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (secția română), director artistic al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, despre cât de greu este să obții performanța unui asemenea eveniment.

De la an la an, publicul ieșean asistă la o creștere vizibilă a FITPTI. Care este nu rețeta (pentru că nu cred în aplicarea de rețete), ci secretul unui festival de succes, din punctul dvs. de vedere?

Muncă, multă muncă! Tenacitate, încăpățînare, puterea de-a învinge birocrația și neseriozitatea. Evident, competența! Și creativitatea, întrucât un festival autentic nu e o adunare aleatorie de artiști și spectacole, ci e un eveniment construit în jurul unui concept. FITPTI are în fiecare an câte o temă, pentru a-l menține viu, imprevizibil, atrăgător atât pentru invitați și specialiști, cât și pentru public. 

Departajarea formală a publicurilor-țintă între copii și tineri/adulți nu reprezintă o linie de demarcație, o graniță. Festivalul are în program spectacole pentru întreaga familie. Plecând de la ideea de familie, de la „a asista împreună la un eveniment”, am putea considera obținerea unei armonii vizibile în Iași pe durata festivalului ca fiind una dintre mizele FITPTI?

Miza FITPTI este să aducă la Iași evenimente de top valoric, să racordeze orașul la rețele internaționale, să ofere exlusivități naționale. Să reunească artiști și spectatori, să provoace, să coaguleze energii. FITPTI vizează tinerețea ca stare spirituală, ca interes, deschidere pentru noi aventuri culturale. Teatrul de calitate e cea mai bună soluție pentru a rămâne tânăr!

Credeți că unul dintre rolurile teatrului ar putea fi echilibrarea și normalizarea unui oraș?

Evident! Peste tot în lume se merge acum pe ideea de implicare a publicului. Poziția lui se schimbă: de la aceea de privitor static din fotoliul sălii, el devine o prezență activă în spectacol. Contemplarea se transformă în participare, demarcația scenă-sală (actori-public) nu mai este foarte fermă. Spectatorul devine participativ, iar lui îi place această nouă ipostază.

„Există viață estetică și după o reprezentație teatrală. Și despre ea publicul trebuie să afle”

În programul festivalului există spectacole care pot interesa orice minte iscoditoare, indiferent de vârstă (un singur exemplu: Poveste nespusă, Croația). Tinde festivalul, în perspectivă, spre un public universal, un public fără vârstă, să zicem 5 ani-80 de ani… 120 de ani, de ce nu?

Exact asta urmărește FITPTI, și nu în perspectivă, ci de la primele lui ediții: un public fără delimitări de vârstă, care iubește teatrul și vrea să se retragă din viața cotidiană pentru câteva ore de spectacol.

Programul dedicat secțiunii de seară e tot mai bogat și mai incitant. Dacă ne puteți dezvălui mai multe lucruri despre ce și-a propus festivalul în acest sens, eventual și despre manifestările conexe (lansări de carte, ateliere, proiecție de film, spectacol de videomapping și lasere)…

Teatrul înseamnă în primul rând spectacol, dar nu numai. Până la a susține un spectacol e o cale destul de lungă, despre care spectatorul trebuie să afle. Există viață estetică și după o reprezentație teatrală. Și despre ea publicul trebuie să afle. Și o poate face doar participând la evenimente precum lansări de carte, dezbateri, conferințe, spectacol-lectură, ateliere, proiecții de filme etc. Efectul lor asupra spectatorului obișnuit este acela că îl profesionalizează, îl modelează, îi ridică exigențele. Aceste evenimente conexe li se adresează specialiștilor, dar nu numai. „Profanii” află lucruri noi despre o artă de care doresc să se apropie. Iar privirea din interior e cea mai bună cale de a înțelege procesul de creație.  

În același timp, ați cooptat foarte multe teatre și companii din Occident, în special pentru programul de dimineață. Ne-ați putea spune mai multe despre eventualele obstacole întâmpinate, dar și despre satisfacțiile obținute, prefigurate de programul celor 6 zile de festival efectiv (4-9 octombrie)? Ca un fel de bilanț și, deja, ce anume anticipați pentru edițiile viitoare…

Companiile din Europa au un alt stil de lucru, de colaborare. Sunt mai exacte, lucrează mai aplicat, mai din timp, nu lasă totul pe ultima secundă, cum se petrece în cea mai mare parte în România. Ei nu pot înțelege, de pildă, cum putem noi lucra în condițiile în care în fiecare an bugetul vine abia prin martie-aprilie. Normal ar fi să știi bugetul pe anul viitor măcar cu 6 luni în avans. Occidentalii își respectă promisiunile, deadline-urile, sunt mai riguroși. E mai simplu de lucrat cu ei. Cei care mă cunosc știu că sunt o admiratoare a spiritului german, riguros, precis, unii zic puțin rigid. Dar eficace. În privința artiștilor străini, de mare ajutor ne sunt partenerii, reprezentațe diplomatice și culturale ale țărilor de unde ne vin invitații. Trebuie să-i menționez, mai ales că majoritatea dintre ei ne sunt alături de la primele ediții: Institutul Francez Iași, Centrul Cultural German Iași, autoritățile landului Baden Württemberg, Institutul Polonez, Institutul Italian, British Council, Ambasada Olandei etc.

„Niciodată, nicăieri, niciunde succesul nu se obține ușor”

Spectacolul-lectură este foarte important în Occident. A devenit în timp o componentă indispensabilă și pentru FITPTI. Care sunt mizele spectacolelor-lectură selectate pentru ediția de anul acesta a festivalului?

Sunt, de regulă, exclusivități naționale, premiere. A fost Asparagus, de Gianina Cărbunariu, de la care a pornit realizarea primei antologii de teatru românesc contemporan în limba germană, Machtspiele. Neue Theaterstücke aus Rumänien (editor Irina Wolf, Theater der Zeit Berlin, seria Dialog). Au fost prima prezentare în limba română a acestui text și prima lansare a volumului în România, la Iași, după Berlin, Bremen, Viena și Zurich. Rumoare în ape, de Marco Martinelli, a fost, de asemenea, o premieră.

Teatrul Luceafărul a angajat destul de mulți tineri în ultimul timp, oferindu-le o șansă. Poate că nu întâmplător ediția a VIII-a a FITPTI este focusată pe problema „Tânărul artist român”. Cum vă raportați la această temă?

De tineri e nevoie tot timpul, o trupă nu poate exista fără tineri, după cum nu poate funcționa fără generația de mijloc și de seniori. Dialogul generațiilor e vital în teatru, nu se poate altfel. Iar preocuparea pentru tânăra generație înseamnă că ne preocupă viitorul.

Cum priviți șansele de angajare ale tinerilor artiști în România? Cum s-ar reflecta acest subiect în programul de anul acesta al festivalului?

Șansele tinerilor artiști sunt egale cu acelea ale tinerilor care studiază Dreptul, Psihologia sau orice altceva în România acestui moment. Societatea trebuie să le creeze oportunități, dar ei sunt cei care trebuie să-și găsească locul, să se lupte pentru a se afirma într-un peisaj foarte aglomerat. Asta ține și de noroc, dar în primul rând de talent, perseverență, muncă. Niciodată, nicăieri, niciunde succesul nu se obține ușor!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe