Poeme

Raluca-Ioana Rîmbu Publicat la: 03-11-2015

teoria eșecului

să găsești toate cuvintele care merg cu notoriu
să pui mâinile la ochi
să te învârți până te simți acasă
până la senzația de oameni care nu spun niciodată adevărul.

ultima amintire de când erai mică
nevoia unor mâini mai mari care să te ghideze
să-ți strângă fiecare sân până te calmezi
până la senzația unui ghemotoc de păr îndesat pe gât.

să găsești legătura între tot ce se poate epuiza și o gură de canal
fără să schimbi cadrul
fără să mai atingi vreodată pe cineva

să te folosești de baie ca de un spațiu în care te simți în siguranță
să te uiți în oglindă
să te întrebi care e cel mai bun moment de a fi fericit.

 

cum să supraviețuiești

dragă louki,

la tine dimineața cel mai greu e să rămâi în viață. trebuie doar
să îți freci capul de toți pereții și

să ignori lucrurile care te-ar putea face
să crezi că-ți poți aduna zilele între două fire de păr
și să le dai foc.

sunt după-amiezi când
în tine se trezesc trupuri mici împinse înainte
ca niște animale duse la abator.
aștepți
să ți se sfărâme tot corpul în drum spre casă
dorința tot mai mare de a te tunde
și mâinile reci.

fericirea e fiecare noapte în care mama ta se așază lângă tine
și dispare orice sentiment de vinovăție.

 

cum să supraviețuiești

dragă hildegard,

la tine dimineața e o rugăciune învățată pe dos
trebuie doar să o repeți
până capul nu se mai simte ca o cutie muzicală stricată

aș putea să-ți scriu despre după-amiezile în care
toate lucrurile care-mi fac greață seamănă cu două puncte negre
pe care le poți acoperi cu degetul

asta mă liniștește. când nu poți evita coșmarul
zilele se simt ca niște țeste mici
aliniate pe marginea căzii
se sfărâmă la picioarele tale și-ți fac pielea de găină.

fericirea e când patru persoane fumează o țigară furată
în ultima noapte din viața lor.

 

cum să supraviețuiești

dragă natasha,

la tine diminețile se simt ca niște spații calde în care
reușim să ne ascundem corpurile
ca pe niște realități artificiale

la marginea patului toate încercările de a da un nume
nevoii de a atinge fiecare persoană din lume
mâinile devin niște motorașe

care sapă în piele
și nevoia lor de carne
devine nevoia mea de carne.

după-amiaza te face să aștepți cuminte și din amintirea ta
pot crește copaci artificiali care să acopere
toate ferestrele din casă

în noaptea asta fericirea nu există și dumnezeu e ca un câine
în mijlocul străzii așteptând să fie observat

 

Raluca-Ioana Rîmbu a obținut premiile revistelor Timpul și Bucovina Literară, în cadrul Festivalului Folkever, ediția a șaptea, 2015

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe