Kató Csilla: „Miza unui film bun este să te pună în poziția de ascultare, ca și cum ai fi în pielea personajului”

George Bondor Publicat la: 03-11-2015

Astra Film Festival a devenit în ultimii ani cel mai bun festival de film documentar din Europa de Est. În perioada 5-11 octombrie 2015 a avut loc la Sibiu o nouă ediție. Înființat în 1993, festivalul a propus în acest an cele mai recente producții internaționale, premiere documentare românești și din Europa de Est. Publicul a putut viziona 32 de documentare românești și numeroase producții internaționale. Coorganizatoarea acestui longeviv festival, Kató Csilla, ne-a vorbit despre reușitele festivalului, despre selecție și despre public, despre limbajul filmului și formarea gustului pentru filmul documentar. Kató Csilla este directorul de programe al festivalului, în cadrul căruia lucrează încă din 1998. Este asistent de regie și producător de filme documentare. A studiat antropologie culturală și film la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, la London School of Economics and Political Science şi la Australian National University din Canberra.

 

Care sunt secretele longevității unui festival de film, mai ales a unuia dedicat filmului documentar?

În Europa există mai multe festivaluri de film documentar care au o vârstă venerabilă, cum ar fi Festival dei Popoli din Florența și Dok Leipzig din Germania, care s-au înființat acum mai bine de 50 de ani, sau Cinéma du Réel din Paris, care se îndreaptă spre cea de-a 38-a ediție. Aceste festivaluri au meritul de a fi format gustul publicului, reușind să înlăture statutul filmului documentar de frate mai mic al filmului de ficțiune și să-l scoată din zona de jurnal de actualități sau reportaj TV. Astfel, aceste festivaluri au contribuit la prestigiul acestui gen de film și i-au adus în atenția publicului și pe realizatorii producțiilor. De-a lungul deceniilor, aceste festivaluri au devenit instituții de sine stătătoare și au fost și sunt menținute printr-o formă de organizare în care instituțiile publice le asigură continuitatea prin sprijin constant, iar echipele manageriale sunt desemnate prin concurs. Majoritatea festivalurilor de film documentar din Europa au apărut în ultimii 10-15 ani; mai exact, din momentul în care filmul documentar de autor a intrat în prima linie a producțiilor de cinema. Astra Film Festival (AFF) a apărut în 1993, Dumitru Budrala fiind inițiatorul și motorul festivalului. AFF a reușit să aducă în atenție și să consacre filmul documentar în România, iar povestea festivalului, cum a început și cum s-a reușit menținerea lui timp de 22 de ani, poate fi savurată urmărind filmul Scurta istorie Astra Film Festival, disponibil integral și gratuit pe YouTube.

 

Care sunt secretele din spatele reușitei festivalului, care a devenit cel mai important din zonă?

O muncă susținută pentru a construi și a menține o platformă în care se concentrează mii de povești, idei, trăiri puternice izvorâte din realitate, de multe ori răscolitoare și toate transmise prin filme din toată lumea. Aceste filme ajung să fie proiectate pe marele ecran în mai multe săli echipate pentru proiecții de cinema, iar la final publicul are ocazia să-i cunoască pe autori și să poarte o conversație liberă cu ei. An de an, timp de șapte zile, filmele din selecția AFF sunt vizionate de zeci de mii de spectatori, inclusiv elevi și copii din Sibiu și din întregul județ. În nici un caz nu deținem o rețetă a succesului care să ne asigure o ediție reușită. Mă gândesc de multe ori la momentele prin care trecem atunci când lucrăm la o nouă ediție a festivalului, mai ales atunci când încercăm să implementăm ceva nou. E asemănător mai degrabă cu sprintul dinaintea unui flic-flac în gimnastică. Niciodată nu știm dacă o să aterizăm pe sol așa cum ne-am propus.

 

„La primele ediții, fiind și alte timpuri, studenții erau sufletul festivalului”

Cum apreciați ediția din acest an, atât din punctul de vedere al participanților și al publicului, cât și al aspectelor organizatorice (implicarea autorităților, finanțare etc.)?

AFF a fost ales în 2015 unul dintre cele patru evenimente culturale strategice ale României, desfășurându-se sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Nu aș putea semnala probleme ieșite din comun nici pe partea finanțărilor, nici pe partea numărului de spectatori. Festivalul s-a bucurat de finanțare din partea Ministerului Culturii, a Consiliului Județean Sibiu, a Primăriei Sibiu prin Consiliul Local Sibiu, a Centrului Național al Cinematografiei, dar și de finanțare europeană pentru festivaluri de film prin programul Creative Europe – Media.

 

Este filmul documentar doar un film de festival? Poate el să ajungă să intereseze și marele public? Cum reușește un festival de film documentar să atragă publicul? Probabil că, dacă aceleași filme ar fi proiectate într-o sală obișnuită de cinematograf, ele ar avea un public restrâns, format doar din specialiști ai domeniului. Există un public de film documentar în România? Sau secretul este chiar atmosfera culturală a Sibiului, care a dat naștere unui public interesat în general de cultură și care este prezent la toate manifestările culturale importante?

La începutul anilor 2000, faptul că Astra Film Festival avea deja o vechime și o amploare internațională a reprezentat unul dintre atuuri în aplicația Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007. Festivalul în sine a contribuit la crearea publicului și a atmosferei culturale a Sibiului, devenind unul dintre brandurile culturale ale orașului. Iar acest rezultat nu era posibil fără o viziune, o investiție de neprețuit, o muncă și o perseverență ieșite din comun ale directorului Dumitru Budrala. Publicul de nișă al festivalului s-a format de-a lungul anilor, mai ales din zona studenților care se pregăteau să devină antropologi, jurnaliști, regizori de film. La primele ediții, fiind și alte timpuri, studenții erau sufletul festivalului. Ajungeau la Sibiu cu autostopul și cei mai mulți au fost contaminați de magia comunicării prin limbajul filmului documentar. S-au format și au crescut odată cu festivalul, iar acum mulți revin la Sibiu din postura de regizori, cu filme în competiție. Spectatorii fideli ai festivalului își iau concediu la începutul lui octombrie și vin la Sibiu pentru șapte zile pentru a se conecta la realități din toată lumea prin vizionarea filmelor din selecție. Sunt departamente de la diferite universități care vin cu studenții și încep anul universitar la festival. Publicul festivalului este alcătuit în mare parte din cinefili, experți în domeniu și regizori care vin la Sibiu special pentru acest festival, dar în ultimii ani am simțit o creștere a publicului sibian printr-un efect indirect, la care nu ne-am gândit în mod expres, dar s-a întâmplat natural după amploarea impresionantă a festivalului Astra Film Junior. Doar la ediția din acest an au participat 15 000 de elevi. Copiilor le place foarte mult festivalul, iar acasă le povestesc și părinților experiența pe care au trăit-o. Noi chiar credem că limbajul filmului este universal și pe înțelesul tuturor, iar filmele din festival se adresează și publicului general. Este însă o muncă susținută, pe care o facem pentru a menține comunicarea cu publicul general. Și facem asta deja pornind de la programare și până la promovare. Expunem filme care nu sunt neapărat pe profilul festivalului, dar care sunt apropiate de gustul deja format și sunt mai ușor de digerat de publicul larg. Ne lovim de multe ori de gustul format de documentarele de televiziune. Din păcate, filmul documentar nu este difuzat pe nici un canal de televiziune din România, iar publicul este obișnuit doar cu documentarele comerciale de pe Discovery Channel, Digi World, National Geographic etc. Deocamdată, publicul de film documentar de autor se formează în jurul festivalurilor, fiindcă aceste filme nu sunt accesibile altundeva. Doar câteva dintre filmele pe care le arătăm în festival se găsesc și online după ce ies din rețeaua festivalieră. Ceea ce este îmbucurător este că nu mai suntem singurii care expunem publicului acest gen de film, de curând au apărut și alte festivaluri de film documentar în România.

 

Cum vi se pare alegerea juriului pentru Marele Premiu al Astra Film Festival: Spartacus & Cassandra, de Ioanis Nuguet? Care este mesajul filmului?

Filmul Spartacus & Cassandra ne introduce în cotidianul, în microcosmosul unor tineri romi originari din Slobozia care de mai mulți ani cerșesc împreună cu părinții lor pe străzile Parisului, în nesiguranță și ilegalitate. Întâmplător, acești frați sunt luați și îndrumați să intre în sistemul școlar francez de Camille, o artistă franțuzoaică. Filmul ne poartă în drama acestor copii care sunt prinși între opțiunea oferită de Camille și cea de a rămâne cu un tată alcoolic și o mamă bolnavă. Filmul surprinde o relație emoțională foarte puternică de apartenență, dar și de supărare, fiindcă părinții lor vor să fie ajutați de copii la cerșit pentru a supraviețui. Până la urmă, copiii decid să rămână sub tutela lui Camille și își urmează drumul, continuând școala. Însă, în cazul documentarelor de autor, cele din profilul selecției AFF, așa cum e cazul poeziilor, nu putem vorbi despre mesaj. Povestea filmului, pe care am descris-o mai sus, este evocată prin scene filmate în mijlocul evenimentelor cotidiene care se întâmplau de-adevăratelea, scene emoționante în care copiii sunt prinși în această dramă. Spectatorii sunt poziționați în mijlocul discuțiilor, exact în momentele în care se formează decizii, dar, așa cum se întâmplă în viața de zi cu zi, nu sunt decizii eroice, sunt întotdeauna cu dus și-ntors, povestea poate să ia altă direcție oricând. Regizorul îl așază pe spectator exact în mijlocul trăirilor personajelor. Miza unui film bun este să te pună în poziția de ascultare, ca și cum ai fi în pielea personajului. Practic, Nuguet a reușit să atingă aceste corzi ale dramei bazându-se foarte mult pe limbajul cinematografic. Au fost mai multe filme în discuție pentru Marele Premiu. Toate erau împlinite din mai multe aspecte, dar până la urmă juriul a pariat pe acest film.

 

„Selecția festivalului în sine este un statement clar asumat”

Se înscriu filmele documentare apreciate la festivaluri într-un curent cultural mai general, care preferă produsele culturale cu mesaj politic? A contat acest lucru la Astra Film Festival?

În nici un caz nu selectăm în festival filme activiste, care militează pentru politici definite sau care fac partizanat pentru o idee politică sau alta. Dimpotrivă, filmele preferate în program sunt cele care arată multitudinea aspectelor oricărui fenomen uman, filme care disecă idei, care transcend aparențele, filme despre cotidianul oamenilor constrânși de regimuri politice inimaginabile, de societatea/cultura în care trăiesc sau chiar de opțiunile individuale făcute de fiecare într-un context sau altul. Și, evident, în acest sens, selecția festivalului în sine este un statement clar asumat. Festivalul este de fapt un spațiu, o arenă a ideilor, a trăirilor, a reflexiilor, un spațiu pentru vizionare și pentru dezbatere cu autorii și experții în domeniu. Iar publicul fidel știe asta deja. Această experiență de reality shock, combinată cu reflexie la cald, este foarte sănătoasă și necesară și ea merită tot efortul. Aș da un exemplu din programul acestei ediții. Am expus în deschiderea festivalului un spectacol de teatru documentar, Double Bind, realizat la Teatrul Național din Târgu Mureș. Spectacolul este rezultatul unui atelier comun, făcut cu contribuția actorilor din cele două secții ale teatrului (română și maghiară) despre relația românilor și a maghiarilor din Târgu Mureș, realizat de Alina Nelega și Réka Kincses. Spectacolul este bazat pe experiența lor personală, dar și a actorilor participanți. Acest performance operează cu metode similare celor utilizate și de documentariști în general. Atinge o temă care pare să fie închisă în discursul public din România, cu toate că problemele sunt doar măturate sub covor. Spectacolul creează un spațiu amețitor, ridicând acest covor și privind sub el. Se deschid porțile acestei teme sensibile în toate direcțiile, săpând în adâncul relației interetnice, și se pune pe tapet absolut tot ceea ce gândește și simte fiecare în parte, povești și întâmplări reale care s-au desprins din acest conflict care mocnește zilnic în adânc. Iar spectatorii prezenți la deschiderea festivalului au fost martorii unei disecții pe viu. Fiind evenimentul de deschidere, publicul a intrat in medias res, în tensiunea controverselor sociale evocate de spectacol, în atmosfera festivalului Astra Film.

 

La Astra Film Festival, proiecțiile de filme au fost însoțite de dezbateri care au adus împreună specialiștii și publicul larg. Cine iese mai câștigat din astfel de dialoguri?

Evident, ambele părți. Sunt foarte puține ocazii de dialog liber în societatea noastră. Specialiștii vorbesc de multe ori singuri, închiși în cercurile lor, iar publicul este de multe ori sufocat de multitudinea de imagini media, fără a avea ocazia de a recepta pe îndelete ceea ce tocmai a văzut. Atunci când facem selecția, suntem foarte atenți la filmele care ar putea contribui la deblocarea nodurilor, la spargerea barierelor de comunicare în societate, de orice fel ar fi ele. De multe ori, problemele apar în societate din cauza necunoașterii, a neînțelegerii celuilalt. De exemplu, în acest an, tocmai pe acest considerent am plănuit programul „Sub standardul de înălțime”.

 

Care sunt filmele care v-au plăcut cel mai mult? S-a vorbit deja mult despre filmul lui John Albert Jansen, Alfabetul fricii, care îi face un portret scriitoarei Herta Müller.

Mi-e greu să fac nominalizări. Este ca și cum mi-aș aprecia mai mult un copil decât pe ceilalți. Dar sunt filme care mă urmăresc chiar și din edițiile trecute, încă mai procesez, îmi revin scene în minte și încă mă mir. Urmează să văd cu timpul care filme din programul ediției din acest an mă vor urmări. În curând vom proiecta o mică selecție de filme la București, Cluj și Iași, în cadrul Astra Film on Tour.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe