Răsucirea metaforei (1)

Stelian Dumistrăcel Publicat la: 03-11-2015

Pentru observațiile de față, privind o adevărată înnoire de viziune, în atribuirea unor sensuri figurate cuvintelor tehnice moderne, cu aplicație la om, din problematica complexă a procesului metaforizării și a metaforei, ne oprim doar la câteva aspecte particulare. Nu putem trece cu vederea, mai întâi, peste faptul că metafora, etimologic, este un… transport (în Grecia, pe camioanele pentru mobilă se poate citi METAΦΟΡΕΣ), iar, în al doilea rând, peste acela că, în reprezentarea cultă generală, metafora este o figură de stil, un trop, dar sensul de bază al etimonului acestui termen internațional (gr. trόpos) este acela de „întorsătură de vorbă”, în cazul de față, o… răsuceală în folosirea cuvântului.

În analiza transportului de sens al cuvântului ca procedeu denominativ, s-a observat ceea ce specialiștii numesc o viziune antropologică, omul și mediul pe care acesta îl controlează fiind măsurile, pe bază de comparație, pentru numirea prin extensie a orice. La această viziune face referire Lucian Blaga când îl definește pe om drept „animalul metaforizant”, metafora ținând de „ordinea structurală a spiritului uman”, motiv pentru care, din multitudinea criteriilor de clasificare a denumirii metaforice, reținem ad-hoc trecerea de la animat la inanimat. O trăsătură pe care o putem ilustra, de exemplu, prin sensuri ale unor cuvinte cum sunt gură (de la „cavitatea din partea anterioară a capului prin care alimentele sunt introduse în organism” până la tot felul de deschizături: gura unui vas, a unei cămăși, dar și a râului) sau ochi (de la „organ al vederii” la tot felul de orificii ori spații: ochiul ferestrei, ochiurile de la plită, ochi de apă, particulă de grăsime ce plutește pe apă, numele a diferite plante, pornind de la forma inflorescenței etc.). În aceeași ordine de idei ne putem referi la multitudinea de sensuri ale unor cuvinte cum sunt cap, mână, picior (pornind de la om) sau aripă, cioc, pană (de la păsări), coadă sau corn (de la diferite animale) etc.

Rezultatul acestui tip de transfer îl reprezintă metafora tocită: sensul (contextual) al unor denumiri cum ar fi gura beciului sau coada pianului (acesta e un calc, dar fenomenul ține de universaliile lingvistice) nu se mai revendică din perspectiva expresivității, spre deosebire de transferurile spontane din vorbire, mai ales când ne confruntăm cu răsucirea, dinspre inanimat spre animat, a cuvintelor care sunt denumiri tehnice cărora li se atribuie calitatea de a numi trăsături, acțiuni sau viziuni ale omului. Ceea ce caracterizează orientarea metaforizantă a vorbirii contemporane este un soi de recunoaștere a superiorității mașinii, a cărei componență și funcționare par a fi, în primul rând, destul de bine cunoscute și, în al doilea rând, demne de luat drept model pentru a descrie umanul. Spiritul ludic din argouri și din vorbirea familiară se află la baza denominației mașiniste.

Elementul inductor se vădește a fi senzaționalul, referirea la performanță impunându-se ca un reper, după cum ne dovedesc exemplele, numai câteva, pe care le prezentăm în continuare. A impresionat avionul care se apropie de sol, astfel că venirea inoportună ori precipitată a cuiva este numită prin verbul (a) ateriza, prezent în numele unei comedii cinematografice din 1981, Alo, aterizează străbunica!, dar și în diferite postări pe internet: „Cum a aterizat Neluța în viața mea” (mala-hierba.com). Nu este vorba doar despre persoane (sau acțiuni ale acestora: „Atunci, la nervi, mi-a aterizat un pumn” – books.google.ro); verbul respectiv sugerează uimirea, amploarea: „Gadgeturile viitorului au aterizat la București” (antena3.ro).

Inspirația pentru numirea ochilor prin periscoape poate veni din diferite direcții, după vârsta și racordarea la noutăți ale vorbitorului; ne putem gândi și la reprezentarea submarinului, dar și la conectarea pe Twitter: „Ce culoare sunt ochii mei? Mama îmi zice că ar fi verzi (…); eu mă bucur de combinația verde/căprui în periscoapele mele, dar aș prefera heterocromia, ochi cu 3 nuanțe, ăia sunt frumoși” (tpu.ro). În ceea ce privește dimensiunea globilor oculari, exagerarea ar putea să considere proeminența accentuată de natură exoftalmică: „Intrăm noi înăuntru ca melcii, cu periscoapele ieșite din orbite” (buimacii.wordpress.com). Pentru temperamente poetice, folosirea termenului mai ține seama de formele primare: „periscoapele savanei” sunt girafele (Enciclopedia lumii vii, cf. ro.scribd.com).

Cele mai obișnuite metafore mașiniste se resimt încă de cunoașterea și utilizarea automobilului atras către parteneriat, căci verbele din sintagmele pe care le cităm se referă cordial la părți ale acestuia: „Andreea R. și-a încărcat bateriile în Asia” (în vacanță); „După un lung concediu petrecut în Grecia împreună cu soțul și fetița sa, Dana N. și-a încărcat bateriile” (cancan.ro). Sau la… alimentare: „Mi-am făcut plinul de cafea” (books.google.ro); „M-am dus întins la raionul de pescărie (…). Vorba aceea, mi-am făcut plinul pe cel puțin un veac de acum înainte” (kmkz.ro). Nici… ochii nu sunt neglijați: „Fac apelul. Nu răspunde nimeni. Deschid farurile. Andi și Ovi zăceau cuminți în paturile lor” (buimacii.wordpress.com; urma să-i bage… în viteză!).

Dar omul modern are și alte aspirații, perfecționiste: nivelul anterior fiind considerabil depășit, atunci referențialul este informatizarea sau inventica. La verbe cum sunt a (se) reseta, a (se) reinventa ș.a. ne vom referi în numărul următor din Timpul.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe