Ar putea pacea universală să pună în pericol puterea suveranului?

Diana Mărgărit Publicat la: 04-11-2015

La 1623, un „oarecare” francez publica un text numit Noul Cyneas sau discurs de stat cu privire la ocaziile și mijloacele de a stabili o pace generală și libertate a comerțului de către întreaga lume (Le Nouveau Cynée ou Discours d’État représentant les occasions et les moyens d’établir une paix générale et liberté du commerce par tout le monde). Un text îndrăzneț atât prin subiectul pe care îl aduce în discuție, dar mai ales prin stilul incisiv, vivace și direct al autorului său, Émeric Crucé (desigur, un pseudonim), de altfel, un individ a cărui identitate a rămas până astăzi învăluită în mister. Pentru prima dată în istoria gândirii politice, vedea lumina tiparului un text ce propunea în mod minuțios un proiect laic de pace universală, întemeiat pe capacitatea statelor de a stabili relații comerciale, în locul păgubosului și inutilului război. Cititorul răscolit de curiozitate va observa probabil că scriitura lui Crucé este atât de intempestivă și de radicală, încât nu mult îi lipsește să poată fi numită un manifest al păcii, iar autorul său un revoluționar al păcii.

Dar nu doar ideile lui Crucé, revoluționare pentru acea epocă, merită atenție (pe care i-o acord în alte rânduri), ci efectele retorice folosite de acesta, rar întâlnite într-un text dedicat păcii. Într-o manieră aproape singulară, Crucé alege să se erijeze într-un sfetnic al monarhilor. Desigur însă că temeritatea sa devine lesne de înțeles atunci când autorul își ascunde identitatea în spatele unui pseudonim. Fără ezitare, acesta pare să se erijeze nu doar în persoana sfetnicului de opiniile căruia sigur se va ține cont, ci, mai mult, în persoana sfetnicului capabil să consilieze toți regii și prinții lumii care vor intra în jocul păcii perpetue și universale. Un prim indiciu în acest sens este chiar sintagma introductivă: „Monarhilor și Prinților Suverani ai acestui timp”. Și cum un sfetnic dedicat cu adevărat cauzei sale nu doar consiliază, ci și sancționează erorile suveranilor, Crucé nu se sfiește să li se adreseze în mod direct și să-i dojenească, pentru că, în fond, ei sunt responsabili de recurgerea la război. Tocmai din acest motiv, ei trebuie să devină responsabili pentru stabilirea definitivă a păcii universale.

Această îndrăzneală de a se adresa direct monarhilor și chiar de a-i dojeni, luată în serios, ar fi putut antrena condamnarea cărturarului sub acuzația de crimă de lezmajestate. Prin urmare, înțeleaptă decizia sa de a scrie sub anonimat. Cu certitudine, proiectul său nu este unul inofensiv, altminteri care altul să fie motivul anonimatului?

Așadar el reprezintă un atentat la adresa puterii suveranului deoarece asumă că acesta se comportă asemenea unei conștiințe adormite, care nu mai știe ce e bine pentru poporul său. Astfel, Crucé își asumă o datorie care atentează la prerogativele suveranului. Prin aceasta, el îi aduce o critică, desigur, camuflată, lui Bodin, pentru care suveranitatea constituie „puterea absolută și perpetuă a unei republici”, suveranitatea devenind atributul esențial și inalienabil al statului. Sensul atribuit cuvântului republică nu trimite la o anumită formă de guvernământ, ci sugerează capacitatea și dreptul politic suveran de gestionare a treburilor publice (res publica), spre satisfacerea intereselor comune tuturor supușilor. Astfel, suveranitatea este perpetuă prin aceea că manifestarea sa stă sub semnul perenității, conducătorul reprezentând depozitarul acestei puteri. În același timp, suveranitatea este absolută, deoarece persoana suveranului are dreptul suprem de a decide în orice chestiune privitoare la interesele statului, atât din punct de vedere intern – al exercitării funcțiilor publice –, cât și extern – în privința relațiilor de pace sau război cu alte state. Fără a-și propune în mod vădit acest lucru, Crucé amendează absolutismul suveranității și al înțelegerii suveranității, dovedindu-se anticanonic. Așadar suveranului îi este recunoscută puterea atât timp cât o îndreaptă pe calea justă, adică pe calea păcii.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe