Viitorul din prezent

Dana Țabrea Publicat la: 09-11-2015

Oltița Cîntec (coordonator), Tânărul artist de teatru. Istorii românești recente/ The Young Theatre Artist. Recent Romanian Histories, traducere de Miruna Andriescu și Daniela Șilindean, Editura TIMPUL, Iași, 2015

Volumul bilingv coordonat de Oltița Cîntec, multiplu lansat în festivaluri de teatru în luna octombrie a acestui an (FITPT Iași, Festivalul de Teatru „Pledez pentru Tine[ri]” Piatra Neamț, FNT București), se vrea mărturia unui eveniment care a avut loc la Iași: cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, având în prim-plan tema „Tânărul artist român”.

Strict aplicat la domeniul teatral, regăsim în volumul de față studii și interviuri care vizează toate elementele spectacolului – de la actor la regizor, la scenograf și coregraf. Remarc, în acest sens, studiul Iuliei Popovici, „Actorul. Mod de întrebuințare strict românesc”, interviul realizat de Călin Ciobotari cu regizorul Bobi Pricop, „Cred foarte mult în echipă și în actorul-vedetă, nu în regizorul-vedetă!”, studiul complex al Oltiței Cîntec, „Scenografia, intersecția dintre viziunea regizorului și angajamentul emoțional al publicului” și interviul realizat de Ramona Iacobuțe cu Andrea Gavriliu, coregraf, „N-a spus nimeni că este ușor, dar nici imposibil!”. La acestea se adaugă studii despre trecutul recent și despre memorie, despre generațiile X-Y, oglindite în teatrul românesc, discuții despre teatrul independent versus teatrul de stat, diferite alte studii de caz, aplicate la tematica volumului. Au mai contribuit: Ionuț Sociu, Ioana Moldovan, Oana Cristea Grigorescu, Cristina Rusiecki.

Metodele de scriere sunt diferite. În primul rând, se folosesc abordări statistice, prezentând realitatea în cifre (intervenția Iuliei Popovici), evidențiind proporția injustă dintre numărul de absolvenți de Actorie, în special, lansați în spațiul incert creat la limita dintre: 1. posibilitățile minime de angajare într-un teatru de stat, 2. lucrul pe bază de proiect sau la negru, fiind plătiți din încasări sau din consumația de bar, în teatrul independent, 3. realizarea de reclame, 4. absorbirea de către zonele înspre care se îndreaptă într-o măsură tinerii artiști români, noul val cinematografic, mass-media audiovizuală (televiziune, radio etc.).

În al doilea rând, prin tehnica de investigație a interviului (Călin Ciobotari, Ramona Iacobuțe) ies în evidență anumite idei: reușita regizorală de datorează flexibilității, adaptării, deschiderii înspre reconversie profesională, acceptarea provocărilor de orice fel prin colaborări în spațiul occidental, renunțând la confort, antrenamentul pentru a deveni manager de teatru, ideal, utopie sau realitate…, teama de a o lua de le zero în altă parte, nevoia de reprofilare și de compromis, compromis făcut, până la urmă, cu tine însuți, cu succesul deja dobândit.

În al treilea rând, studiul de tip descriptiv, dar și aplicat la cazuri particulare al Oltiței Cîntec analizează cu atenție parcursul scenografic al câtorva creatori români (studii de caz în scenografia Alinei Herescu, a Irinei Moscu sau a lui Adrian Damian), punctând rolul decorului și al obiectelor scenice astăzi, în contextul apariției noilor tehnici multimedia, de light design sau sound design.

Voi puncta motivele pentru care consider apariția unor studii de acest gen necesare pentru cei interesați de teatrologie: volumul constituie un ghid pentru cei tineri, oferind câteva exemple de regizori, scenografi, coregrafi de succes; intervențiile prezentate ca studii de caz retrimit la unele spectacole din trecutul recent sau prezentul imediat al teatrului românesc, deschizând, mai mult sau mai puțin, porți de interes asupra acestora; cercetările de ordin privat, ce par mai mult extrase din cercetări de ordin mai larg (teze de doctorat, cercetări, proiecte, minieseuri, chiar cronici), aduc în discuție subiecte care interesează și alți cercetători, deschizând punți înspre comunicarea dintre aceștia. Statisticile sunt necesare deoarece în absența cifrelor precise trăim într-o nebuloasă, în schimb, concretizând, ni se oferă șansa de a reveni cu picioarele pe pământ. Acum, nici nu știu cum e mai bine – să plutești cu capul în nori indecis sau să te sprijini cu picioarele pe pământul nesigur. Volumul oferă anumite ilustrări, dar nu poate da soluții. Soluțiile fiecare și le găsește singur prin propriile competențe, asumarea vocației și, desigur, noroc.

Istoria recentă și prezentul nu constituie doar tema din subsidiar a volumului, ci chiar subiectul predilect al multor tineri regizori care practică astăzi un teatru de investigație, documentar sau de artă activă. Volumul oferă astfel deschidere înspre respectivele zone de reflecție, incitând asupra continuării demersului prin studii asupra contribuțiilor tuturor acestor artiști despre care s-a scris și se va mai scrie, s-a auzit și se va mai auzi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe