Îngerii și lucrările lor

Emil Brumaru Publicat la: 17-12-2015

Când florile… bla‑bla…

Când florile se vor împăduri,
Noi, sprijinind tulpinile, tot ne‑om iubi,

Ninși galben de polenul din stamine
Și de miresmele lipsite de rușine.

Petalele vor tremura în ritmul
Pe care li‑l vom da cu‑aprig‑alintul

Atât de animalic ce‑o să iște
Dulci sentimente‑n frageda criniște,

Ba chiar o să se‑abată și o ploaie,
Ca inocența vegetală s‑o îndoaie

Pân’ la pământul reavăn, plin de râme,
Unde pistilul demn o să‑l dărâme

Și va rămâne o corolă spartă,
Tristă cum doar e o ceașcă fără toartă
Sau o caleașcă într‑o șură moartă…

 

Soare oprit

Mă‑nțepeneam ca raza unui soare
Nemișcător în carnea ta
Tăiată‑anume și mirositoare
Spre a‑mi primi lumina și‑a mi‑o‑nfierbânta.

Totul a ars, veșminte, trupuri, iată,
Jur‑împrejur e o ruină!
Să fie dragostea de vină
Sau noi? Dar asta nu vom ști‑o niciodată…

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe