Robin and The Backstabbers cântă despre iubiri și hărți imprecise

Stanca Ioana Ursu Publicat la: 15-01-2016

„Din calul troian

De vis-a-vis,

Fetița cu chibrituri râde

Imaginându-și coridoare pustii

Iubirea e imprecisă

Școala mea de meserii. (…)

Dacă pleci, nu mai vii,

Harta e imprecisă,

O să mori în pustii.”

(Arte și meserii)

 

Proiectul „Robin and the Backstabbers” pare construit în jurul textelor care propun un discurs nou pe scena muzicii alternative din România. Mesajul ascuns în versurile enigmatice se dovedește o provocare pentru public, iar conținutul lor vast, concentrat în simboluri, se lasă descifrat doar atunci când acestea sunt citite cu mare atenție. Versurile austere ale lui Andrei Robin Proca nu au fluiditate, sunt alcătuite din idei abia schițate, pe care acesta le aruncă în construcția textului ca pe niște piese de puzzle amestecate. RatB stabilesc un dialog cu publicul, implicându-l în decodificarea ideilor esențializate.

Textierul nu face risipă de cuvinte. Simbol al copilăriei este farsa pastei de dinți pe clanță (Pastă de dinți pe clanță sau mii de ani de mâine); reproșul lipsei de maturitate este schițat în versuri laconice: „Spune-mi, te rog,/ Ca să pară că știi/ Exact cât mai ai/ Pân’ la cine vei fi” (Arte și meserii). Versurile care vorbesc despre dragoste, eliberate de clișeele romantice, sunt casante și tăioase. În Broken High Heels, finalul unei iubiri este anunțat printr-o reinterpretare a primului vers din Evanghelia după Ioan: „La sfârșit a fost cuvântul”. Patru episoade codificate alcătuiesc nucleul piesei Scafandru: „Liniștea nu înseamnă lipsa muzicii,/ Să ai umor nu înseamnă să spui bancuri,/ Dragostea nu înseamnă flori și, mai târziu, copii,/ Invazie nu înseamnă doar soldați și tancuri”.

Textele au fragmentarea episoadelor din vis, așa cum ni le amintim atunci când ne trezim și induc o stare de neliniște. Atmosfera apăsătoare este accentuată de titlurile albumelor care alcătuiesc trilogia Bacovia Overdrive: Stalingrad, Arhanghel’sk, Vladivostok. Peisajul postapocaliptic al videoclipului Arhanghel’sk împrumută atmosfera stranie a Zonei din Călăuza lui Tarkovsky. Grupul de copii înarmați din videoclipul Marele zgomot trimite la romanul Împăratul muștelor, iar scenariul videoclipului SPNZRTR își găsește inspirația în tenebrele Evului Mediu.

Versurile vorbesc despre frustrare, neîmpliniri, nostalgie, singurătate. Despre speranțele din tinerețe, presiunea alegerilor și a promisiunilor, iar, în final, despre conștientizarea ratării se vorbește în piesa Cosmonaut: „Prea multe dimineți ne-au șters de tot/ Visele, n-a mai rămas nimic,/ Nici măcar nu știu cum am ajuns aici./ (…) Ai atâtea lucruri de făcut/ Atâtea promisiuni de ținut/ Scafandru, regizor sau cosmonaut./ (…) Prea multe nopți târzii ne-au stins de tot/ Zilele și n-am mai fost primiți/ La marile strângeri de mână din/ Marele-asfințit”.

Uneori se insinuează în text umor, autoironie și sarcasm. În Soare cu dinți este parodiată fraza care consolează perdanții: „Nu-i important că ai pierdut sau câștigat/ E important că n-ai participat”.

În Sat după sat, textierul construiește un joc în jurul verbului a trece: „Trece sat după sat/ Trece lacu-nghețat/ Trece munți/ Trece dealuri/ Și miresei prin pat/ Trece până te-nsori/ Trece timpul și mori/ Trece ca să te ia/ Din casa plină de flori./ (…) Trece luna pe cer/ (…) Trece, strânge din dinți/ Trece, dar tu nu simți/ Trece un cântec cântat/ De o armată de sfinți., (…) Trece an după an/ Trec lumini pe tavan (…)”.

Un alt episod ludic este titlul criptic SPNZRTR, care anunță mesajul justițiar al piesei: „Ați observat că s-a cam dus vopseaua de pe cioară?/ Aveți spânzurători, aveți destulă sfoară?/ Au început să iasă fantome de sub paturi/ Nu înțelegi? Îmi trebuie gloanțe… nu sfaturi”.

Textele lui Robin „păcătuiesc” prin elitism, abundă de referințe literare, sunt alcătuite din colaje de imagini-cult, aluzii, indicii recunoscute doar de inițiați. „Calul troian” este dezamăgirea, „fetița cu chibrituri” este iluzia alternativă a realității dureroase. Bacovia Overdrive începe cu versurile Glossei și, așa cum promite titlul inspirat de romanul Mona Lisa Overdrive, exploatează filonul bacovian, exagerându-i dramatismul.

Robin scrie versuri în limba româna, dar alege engleza pentru numele formației – adaptare după Tom Petty and the Heartbreakers – și pentru titlurile unor piese. Instinctul îi spune că unele fraze sună mai bine în limba oficială a curentului alternativ.

Vânătoarea regală împrumută titlul de la romanul lui D.R. Popescu, dar înlocuiește căutarea obsesivă a adevărului cu negarea realității. Textul piesei vorbește despre o vânătoare de iluzii: „Aș vrea să pot să cred ce-am crezut odată/ Aș vrea să te revăd măcar o dată/ Și aș mai vrea să fiu din nou copil/ Să fie totul mai puțin dificil”.

Piesa Marele zgomot, al cărei titlu a fost inspirat de poezia lui Virgil Mazilescu ce-i șoptește lui guillaume la ureche marele zgomot, este un rezumat al existenței omului schițată din două elemente: copilăria – „șapte ani de acasă” – și legile care guvernează societatea – „treij de ani pentru omor”. În textele lui Robin este ușor de recunoscut suprarealismul mazilescian. Fără să pastișeze versurile poetului optzecist, se lasă influențat de stilul acestuia, pe care îl folosește abil ca vehicul al propriilor idei.

Cele două albume lansate deja au cucerit publicul cu versurile lor provocatoare și sound-ul inedit, transformând band-ul underground într-un produs mainstream. Criticii i-au așezat în nișa rockului alternativ, ei și-au ales eticheta „pop melodramatic”, dar, de fapt, muzica lor se înscrie într-o categorie nouă. Pe harta muzicii alternative românești, coordonatele RatB sunt fixate definitiv.

Dacă Stalingrad a fost dominat de imaginea mașinii, Arhanghel’sk este populat de personaje improbabile, care evoluează în spații misterioase. Alternanța arhaic/modern este ilustrată de imaginea aleasă pentru coperta albumului. Printr-o alăturare neașteptată, vânătorii lui Pieter Brueghel cel Bătrân coboară colina înzăpezită spre valea în care au fost așezate prozaice cartiere de blocuri.

Mă întreb care va fi elementul coagulant al albumului Vladivostok, proiectat să încheie trilogia Bacovia Overdrive, așteptat cu nerăbdare și curiozitate de cei care au învățat să decripteze versurile și au astfel acces la minunatele povești ascunse în ele. Sper că RatB nu vor prelungi așteptarea fanilor.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe