Meditația transcendentală

Mioara Anton Publicat la: 15-01-2016

Întors în țară după un turneu asiatic „deosebit de fructuos”, care cuprinsese China și Coreea de Nord, Ceaușescu constata că ordinea în partid și societate era amenințată de amploarea pe care o luase afacerea „meditației transcendentale” (MT). „Secta ilegală mistico-religioasă și antisocială” a făcut obiectul ședinței Comitetului Politic Executiv din 27 aprilie 1982. Tuturor celor care aderaseră la MT sau favorizaseră activitatea acesteia, membri de partid, profesori, învățători, cercetători, tehnicieni, li s-a ridicat dreptul de a profesa, fiind trimiși în producție pentru reeducare.

Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice (ICPP) era desființat, atribuțiile acestuia fiind transferate la Catedra de Pedagogie a Universității din București. Traiectoria a zeci de destine a fost schimbată dramatic, iar cercetătorii de la ICPP au fost condamnați la deces social prin reconvertirea lor în muncitori necalificați, măturători, îngrijitori, electricieni etc. La rândul lor, cei care gestionaseră activitatea Ministerului Educației și Învățământului (MEI), Aneta Spornic, Marin Rădoi și Constantin Petre, erau destituiți din funcțiile pe care le deținuseră pe linie de partid și de stat.

 

„Un domeniu cu reală valoare științifică”

Ce era însă MT și cum ajunsese ea să pună în pericol fundamentele ordinii morale ale României socialiste? Înființată la sfârșitul anilor ’50 de călugărul indian Maharishi Mahesh, a devenit două decenii mai târziu foarte populară în vestul Europei, fiind intens mediatizată de membrii trupelor The Beatles și The Rolling Stones. Presupunea tehnici de meditație ce relaxau spiritul și trupul, asigurându-le o vitalitate sporită celor care le experimentau. Inițiatorul era un cetățean francez de origine română, un transfug, N. Stoian, care, în octombrie 1977, îl contactase pe Stelian Oancea, atașatul cultural al României în Franța, pentru a-i propune un „program de știință a inteligenței creatoare”. De profesie inginer electronist, N. Stoian fusese angajat al Institutului de proiectări pentru automatizări din București până în 1969, când, în urma unei deplasări în Algeria, refuzase să se întoarcă în țară. În perioada petrecută la Londra, unde fusese redactor al secției în limba română a postului BBC, N. Stoian devenise elevul lui Maharishi Mahesh și își însușise tehnicile MT.

În urma informărilor și analizelor trimise la MAE și la Ministerul Sănătății, lui N. Stoian i s-a permis, în decembrie 1977, revenirea în România pentru a susține un prim curs experimental. De ce au acceptat autoritățile comuniste, extrem de circumspecte față de tot ceea ce venea din Occident, să acorde încredere unui transfug ce reprezenta, așa cum s-a constatat ulterior, un institut inexistent din Elveția (MERU) rămâne o întrebare deschisă. Să fi fost la mijloc un joc cu miză dublă al Securității de a intimida intelectualitatea și de a oferi pretextul desființării unui institut scăpat de reorganizările care au vizat la sfârșitul anilor ’70 cu precădere domeniul științelor sociale, precum psihologia, sociologia, pedagogia, este, de asemenea, o întrebare care își caută încă răspunsul. Securitatea a lucrat intens pentru a aduna „date verificate” prin „metode specifice” pe tot parcursul anului 1981. Cu toate acestea, „afacerea MT” a fost instrumentată abia în aprilie 1982.

Inițial, MT a fost receptată cu interes de către autorități, iar N. Stoian și soția sa, Murielle, au primit, în ianuarie 1978, avizul MEI pentru a organiza primele cursuri experimentale. Sesiunile de inițiere și meditații au fost ținute la Institutul de Proiectări „Carpați”, Institutul de Arhitectură, Clubul Sindicatului Unităților Sanitare, Policlinica Spitalului „Cantacuzino”, Spitalul „Gheorghe Marinescu”, precum și în casele unor înalți funcționari din ierarhia de stat și de partid. O primă evaluare realizată de doi specialiști din institut, Vladimir Gheorghiu și Ion Ciofu, dar asupra căreia nu s-a insistat în timpul ședinței CPEx din aprilie 1982, a cuprins numeroase rezerve față de tehnicile folosite și posibilele rezultate ale experimentului.

N. Stoian a dorit să instituționalizeze MT prin transformarea acesteia într-un program de cercetare națională. Scrisoarea adresată lui Ceaușescu pe 3 noiembrie 1980, prin care solicita o audiență pentru a-i expune coordonatele programului, a fost redirecționată de Secția Scrisori și Audiențe către MEI, care, la rândul său, a trimis-o conducerii ICPP. În ianuarie 1981, institutul a primit acordul Ministerului Educației de a realiza o expertiză a MT. Adjunctul ministrului, Marin Rădoi, s-a arătat interesat de experiment, considerându-l un „domeniu cu reală valoare științifică”. Ulterior, același Marin Rădoi a declarat că fusese indus în eroare de conducerea institutului, care acceptase experimentul, deși în urmă cu doi ani considerase că MT nu avea nimic în comun cu știința tehnicilor de autorelaxare.

 

„Practici mistice”

La ședința de informare organizată în institut pe 8 ianuarie 1981 au participat Virgiliu Radulian, directorul ICPP, dr. Constantin Voicu, șef al Laboratorului de Psihologie, dr. Victor Săhleanu, director al Centrului de Antropologie, cercetătorii Vladimir Gheorghiu și Ion Ciofu, Irina Hodevici de la Institutul de Educație Fizică și Sport și Constantin Chiaburu, inginer la Ministerul Industriei Ușoare. În referatul înaintat MEI, Virgiliu Radulian propunea organizarea unui experiment pe care cercetătorii urmau să-l analizeze din punct de vedere științific, teoretic și metodologic. Odată realizat, conducerea ICPP a adresat un raport MEI prin care propunea aprofundarea programului prin stagii de cercetare în străinătate, continuarea experimentelor, iar dacă rezultatele se confirmau, extinderea MT la nivel național. În urma unor sesizări anonime referitoare la existența unor „practici mistice”, Marin Rădoi a dispus, pe 26 ianuarie 1981, interzicerea oricărui experiment MT în cadrul institutului. Era prea târziu, deoarece sistemul verificării informațiilor anonime intrase în acțiune, iar el urma să-i înghită pe toți cei care participaseră sau susținuseră programul.

Din raportul prezentat de vicepreședintele Consiliului de Stat, Petru Enache, reieșea că cei doi directori ai ICPP, Virgiliu Radulian și Iulian Nica, experimentaseră tehnicile „sectei religioase, de spiritism” fără aprobarea forurilor de partid. În realitate, solicitarea venise direct de la MEI. Conform informațiilor adunate de Securitate, în perioada 1977-1981, peste 370 de persoane, majoritatea cu studii superioare, frecventaseră cursurile MT. În dosarul anchetei s-a insistat asupra caracterului mistico-religios al ritualului de inițiere și desfășurare al MT: „Ceremonialul mistic se desfășura individual, într-o cameră special amenajată, semiobscură, unde pe un perete era portretul întemeietorului «meditației transcendentale», sub care era scris în limba sanscrită următorul text: «Înalt Preasfinția Ta Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul inteligenței creatoare». Sub înscris, pe o masă ardeau lumânări și bețe de santal. Fiecare persoană intra în cameră desculț, ținând în mâini flori, fructe și o batistă albă. După ce ascultau textul pe care îl rosteau Stoian și soția acestuia, persoanei i se stabilea o «mantra» (o asociere de 4-5 sunete fără corespondent în realitate). Înainte de începerea ritualului, fiecare persoană semna un chestionar-angajament și depunea suma de 100-150 lei. După ce se stabilea «mantra», fiecare individ o repeta câte o jumătate de oră în gând, prin aceasta spunând că se eliberează, se destinde, poate să fie mult mai odihnit. Din declarațiile celor cu care s-a discutat a reieșit că, în realitate, după această procedură erau mult mai nervoși, nu veneau la serviciu, nu se prea țineau de treabă”.

 

„Atitudinea de gură-cască” și uitarea comunismului

Pentru a spori greutatea acuzațiilor, dar și pericolul pe care îl reprezenta pentru ordinea socialistă, MT a fost asociată cu o sectă religioasă, iar inițiatorii ei, N. Stoian și soția sa, au fost declarate persoane indezirabile, fiindu-le interzisă prezența pe teritoriul României. La mijlocul anului 1981, MT părea un proiect abandonat. Cu toate acestea, Securitatea constata prin agenții săi că acțiunile cu caracter mistic continuau să fie practicate, ceea ce obliga la măsuri în consecință. Oficialii partidului au încercat să afle cum a fost posibil ca membrii de partid să trădeze principiile ideologice și să cadă în capcana unei secte „mistice, oculte și tenebroase”. „Tocirea spiritului de vigilență” și „atitudinea de gură-cască” erau în opinia lui Ion Dincă responsabile pentru apariția acestei secte subversive, o adevărată amenințare la adresa securității statului socialist. Ancheta scotea la iveală motivațiile diverse ale celor care se inițiaseră în tehnicile de meditație: curiozitate, boală, nemulțumiri personale. Spre exemplu, scriitorul Marin Sorescu participase la reuniunile MT pentru a verifica dacă într-adevăr acestea funcționau, dar și pentru că voia să se documenteze pentru o carte. Îngrijorător era faptul că mulți dintre cei care participaseră sau asistaseră la experimentele MT erau membri de partid cu funcții în structurile de stat, ceea ce făcea și mai plauzibilă existența unei rețele de spionaj. Era ceea ce se încercase să se acrediteze printr-o serie de articole publicate în revista Ministerului de Interne, Pentru Patrie, în care se arăta că în Institutul de Psihologie se desfășura o propagandă subversivă pentru un „guvern mondial al păcii și înțelegerii universale”, o adevărată putere ocultă, antistatală.

Articolele au fost prelucrate în organizațiile de bază ale instituțiilor implicate în afacerea MT pentru a demonstra caracterul mistic al sectei în totală opoziție cu principiile educației materialiste ale societății socialiste. Lina Ciobanu își exprima nedumerirea față de abandonarea liniei partidului de către membrii săi: „Le-am spus, bine, ați aprins lumânarea, dar în clipa când v-ați descălțat, văzându-l și pe bărbosul acela – pentru că ei aveau și un tablou în cameră –, nu se poate să fi uitat că mai ești și comunist”. Pe listele de urmărire întocmite de Securitate s-au aflat I. Mânzatu, profesor universitar la Facultatea de Fizică a Universității București, sculptorul O. Maitec, pictorul S. Dumitrescu, caricaturistul D. Cick, naistul Gh. Zamfir, profesorul M. Golu, filosoful M. Sora ș.a., întregul personal de cercetare al institutului, dar și un personaj care a produs multă vâlvă în România postcomunistă, Gregorian Bivolaru.

 

Dispariția psihologiei

Excluderile și sancțiunile care au urmat nu l-au lăsat indiferent pe Adrian Păunescu, care, într-o scrisoare fluviu adresată pe 28 mai 1982 „iubitului lider politic și sufletesc, veghetor cald și bun al patriei (…) înțeleptului cârmaci”, cerea revizuirea pedepselor și reabilitarea celor care „din prostie sau naivitate” aderaseră la „blestemata sectă”. Dacă partidul fusese îngăduitor cu Marin Sorescu, cu siguranță că se putea găsi un dram de clemență și pentru Ion Mânzatu, Valeriu Popa și medicul Leontopol.

Securitatea a alimentat obsesia lui Ceaușescu referitoare la un potențial complot al serviciilor de spionaj străine, iar „afacerea MT” a fost pretextul pentru a desființa cercetarea psihologică din România comunistă. Decizia i-a afectat pe psihologi și pedagogi, care au devenit victime ale unei conspirații absurde, instrumentată de partid și Securitate. O parte dintre ei nu au acceptat măsura abuzivă de desființare a institutului și au intentat procese Ministerului Educației și Învățământului pentru a contesta desfacerea abuzivă a contractelor de muncă. Era o încercare zadarnică de a lupta cu un sistem care avea întotdeauna dreptate. Instanța de judecată a rămas surdă la argumentele aduse de cercetători pentru apărarea cauzei lor.

Măsurile excesive au avut un caracter preventiv. Confruntat încă din 1977 cu mișcările contestatare, Ceaușescu a invocat intențiile subversive ale intelectualilor de a submina ordinea socialistă. Mișcările din Polonia și acțiunile Solidarității au fost argumente în plus pentru o intervenție în forță și în România. Deceniul marilor cuceriri revoluționare începuse cu o penurie generalizată, iar „afacerea MT” a distras atenția populației de la problemele cotidiene curente. Frica difuză, delațiunea și supravegherea permanentă a Securității au sporit vulnerabilitățile societății, i-au spart coeziunea și au paralizat orice încercare de revoltă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe