Despre vulnerabilitate

Lucian Dîrdală Publicat la: 15-01-2016

Am încercat să găsesc un cuvânt adecvat pentru a caracteriza experiențele ultimelor săptămâni, iar rezultatul cel mai convingător este, cred, vulnerabilitate. Nu comentatorul politic este cel mai bun interpret al sensurilor acestui termen – au făcut-o, de-a lungul timpului, alți cercetători ai condiției omului în lume. Este însă un cuvânt ale cărui sensuri nu pot fi ignorate atunci când încercăm analiza politicului.

Suntem așadar vulnerabili atunci când pășim în spațiul public, pentru că depindem de alții într-o măsură mult mai mare decât ne-am închipui. Drama de la clubul „Colectiv” ne arată din nou, într-un mod șocant, că starea de fărădelege instituită în societatea noastră, în spatele perdelei subțiri a regulilor și procedurilor moderne, ne expune unor pericole greu de anticipat și de contracarat. Anchetele penale sau administrative sunt obligatorii, dar nu și suficiente: cât timp nu dăm semne că ne asumăm, ca societate, nevoia de a adopta norme raționale și de a le impune cu strictețe, rămânem extrem de vulnerabili. Vom putea căpăta mai multă încredere în concetățenii noștri – și vom depăși blestemul penuriei de capital social – doar dacă spațiul public va înceta să fie dominat de fărădelege.

Suntem vulnerabili pentru că în lume există fanatici care ucid invocând religia sau orice altă cauză. Atentatele de la Paris au șocat întreaga lume, dar nu pot fi ignorate victimele din alte țări, de pe alte continente. Desigur că amenințările de acest gen sunt, cel puțin deocamdată, mai puțin semnificative pentru cei ce se simt apărați de granițele țării. Dar România nu mai este de mult un spațiu cu adevărat protejat. Nu mai e vorba despre terorismul centralizat al deceniilor anterioare, ci despre unul ai cărui recruți pot apărea acolo unde nu te aștepți. E normal să înțelegem amenințările și să ne adaptăm comportamentele, inclusiv pe cele semnificative politic. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne fie frică sau să ne refugiem în spatele unei legislații care ar pune în pericol libertatea individuală, fără a ne ajuta prea mult în planul securității: ar însemna să le oferim pe tavă victoria.

Puțini ar contesta astăzi afirmația că trăim într-o lume tot mai interdependentă. Formula s-a transformat deja într-un clișeu și nu ne mai transmite aproape nimic. Totuși, una dintre conceptualizările cele mai convingătoare ale interdependenței pune accentul tocmai pe vulnerabilitatea unei societăți (sau a unei întregi regiuni, cum se întâmplă în cazul UE) față de procesele din zone îndepărtate. Exodul refugiaților dinspre Orientul Mijlociu și Africa spre Europa Occidentală, precum și consecințele sale politice în mai multe state-membre UE ilustrează convingător această interdependență. A afirma că există o astfel de vulnerabilitate nu înseamnă a postula o influență directă – sunt cunoscute discursurile politice despre transformarea migrației într-un export de teroriști, iar o parte dintre ele fac apel la xenofobie. Indirect însă, sistemele noastre politice ar putea fi afectate de întărirea mesajelor de extremă dreapta sau de deteriorarea discursului public prin apeluri la minciuni, provocări sau chiar la violență. Nu în ultimul rând, am putea asista la subminarea ireversibilă a unui cadru normativ european (spațiul Schengen) în care s-a investit enorm și care, în vremuri normale, și-a demonstrat utilitatea.

În fine, suntem vulnerabili și în sensul cel mai larg, de „cetățeni” ai lumii. Nu trebuie să cădem în capcana de a exagera impactul sistemic al unui eveniment, dar recenta doborâre a avionului de bombardament rus de către forțele aeriene turce a reprezentat un eveniment foarte grav. Crizele de acest gen pot fi rezolvate fără a se cădea în capacana de a declanșa scenariul „conflictului din greșeală”, dar aceasta nu înseamnă că putem ignora starea de vulnerabilitate în care se găsește astăzi sistemul internațional. Coordonarea între marile puteri reprezintă un obiectiv idealist, însă un dialog minimal purtat între rivalii strategici ar contribui probabil la reducerea stării de vulnerabilitate în care ne găsim astăzi.

Lista ar putea continua, conținând exemple mai vechi sau mai noi din alte zone ale politicului. Fără a sugera că vulnerabilitatea ar fi conceptul-cheie al existenței noastre politice – din fericire, nu este! –, am încercat să arăt de ce mi s-a părut foarte relevant, mai ales în ultima perioadă. Depindem de alții, dar așa a fost mereu, fie că vorbim despre domeniul intern sau despre cel internațional. Contează în primul rând să putem înțelege și acționa.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe