Răsucirea metaforei (2)

Stelian Dumistrăcel Publicat la: 15-01-2016

După ce secolul al XIX-lea, sub semnul metaforei animiste, a impus comparației uzuale figurate raportarea la trăsături ale viețuitoarelor, în special ale omului, pentru a caracteriza non-animatele (vezi, numai din zona lingvisticii, familie de limbi și limbi surori, viața cuvintelor, patologie și terapeutică verbală etc.), secolului următor pare să-i aparțină postura de extaz față de ineditul și mirajul mașinii, translând asupra animatelor virtuți ale inanimatelor: venirea neașteptată a cuiva este o aterizare, când se hrănește, cineva își face plinul, iar când este obosit psihic, caută să-și încarce bateriile etc.

Acest tip de mașinism a marcat și domeniul artelor; pentru idei originale și subtile interpretări, vezi, de exemplu, la Umberto Eco, Istoria frumuseții, paragraful referitor la secolul XX din capitolul „Frumusețea mașinăriilor”; câteva chintesențieri: „Frumusețea vitezei”, „Sfințenia roților” (trad. de Oana Sălișteanu, Editura RAO, col. „Enciclopedia RAO”, 2006). Iar omul epocii moderne continuă să-și extragă din sfera neliniștii, a miracolului mașinist și a automatelor lexicul aspirațiilor perfecționiste. Selectăm câțiva termeni de gen din vorbirea curentă.

După identificarea omului cu motorul, a venit rândul fetișizării calculatorului, din practicile utilizării căruia a fost preluat și verbul (a) reseta. La nivelul modelului, acesta numește, în mare, nu-i așa, acțiunea de a reporni calculatorul (fără a opri alimentarea cu energie), aducerea lui în starea inițială, instalarea unor programe etc.; iată o generoasă ofertă de pe internet: „Cum se reîmprospătează, resetează sau restaurează PC-ul”. Deci nimic mai ademenitor ca imagine pentru un enciclopedist tehnic de astăzi, care își propune revigorarea folosind reflexivul: „Ieri m-am resetat total, după aproape 11 ore la job, nu-mi mai stătea mintea la nimic, așa că mi-am zis… că trebuie să ies la o alergare, să mă eliberez un pic” (romanticu.org). Textul de mai sus este pus sub titlul, iarăși tehnic, „Total reset”, substantivul-comandă fiind cu îndemânare preluat pentru a numi o viziune de ansamblu („Povestea incredibilă a tinerilor care și-au dat «reset» la vieți” – cei care au dat orașul pe sat! – andreeastroe.ro), dar și o victorie a dieteticianului: „Mi-am resetat modul de a privi alimentele” (dietadukan.ro). Și se vorbește curent de resetarea politicienilor.

Tentații greu de neglijat cuprinde și zona inventărilor. Dacă (a) reinventa („a crea din nou ceea ce a fost deja inventat”) pare a ține cel puțin de zona paradoxalului (vezi „a reinventa roata”), nu la fel stau lucrurile cu înnoirea obsesivă, mai ales că logica propriu-zisă nu este o slăbiciune a publicității. După situarea în vreun con de umbră (nu putem ocoli metafora!), mai ales cântăreții țin să atragă (din nou) atenția. Prin agenții lor publicitari, aflăm, de exemplu, tot cu utilizarea reflexivului, că „M.P. s-a reinventat! Cum sună melodia lui pe ritmuri de…” (antenastars.ro), că „M.T. a ajuns în punctul în care simte că este necesar să se reinventeze ca artist. Atât ca imagine, cât și muzical” (agentiadepresamondena.com) sau despre „Reinventarea lui T. The Funk Society” (topromanesc.ro). Nu mai puțin sugestiv este și cvasisinonimul (a se) reformata: „Publika tv s-a reformatat odată cu reformatarea lui vlad plahotniuc” (facebook.com).

Departe de noi gândul de a disprețui un efort, mai ales când o… reformatare intervine după un moment greu din viața unui artist: „D.I. este practic un alt om. S-a reinventat, a slăbit mult și are poftă de viață” (spynews.ro). Dar, adesea, un nou „look” îi poate dezamăgi pe vechii admiratori: cei de o anumită vârstă ascultă cu oarecare strângere de inimă unele ediții noi ale reinventaților Tudor Gheorghe sau Julio Iglesias, ca să nu mai vorbim de tentative de a mai plăcea ale lui Toto Cutugno sau chiar ale unor minunate, pe vremuri, cântărețe.

Însă mai vechea răsucire a metaforei spre inanimat stăruie încă în aservirea față de motor, asumată sus și tare în zona mișcării performante a omului: echipe de fotbal celebrează, prin nume, locomotiva, rapidul, dar și subansambluri diverse cum sunt dinamul sau torpedo-ul. Ca și alte valori: energia, petrolul, gazul metan, oțelul, farul. Este drept, nu lipsește nici știința!

În sfârșit, tot sub zodia mirajului lexical al tehnicii, în ultimul timp, în discursul public s-a produs alunecarea semantică a verbului (a) calibra. L-am auzit recent în textul unui prezentator (C.R.) al aparițiilor editoriale demne de citit, de la un post TV, vorbind despre „calibrarea demersului narativ” (sau cam așa ceva) al unui scriitor. Dicționarele neglijează încă inovația, rezervându-i termenului referirea la prelucrarea mecanică a obiectelor, cu interes pentru precizie. Dar proaspăta efemeridă circulă deja, vizând reușite sau nereușite: „C. și-a calibrat puțin discursul de opozant” (cristoiublog); „președintele B. nu și-a calibrat discursul, pentru a-l aduce în concordanță cu…” (ziare.com).

Iată o… forjare pur mecanică, după ce însuși adverbul mașinal conta cândva ca depreciere, excluzând din comportament gândirea, judecata!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe