Homosexualitatea – între normalitate și legalitate

Cristi Danileț Publicat la: 29-01-2016

În privința membrilor comunității LGBT, există două abordări: una legală și una morală. În chestiunea căsătoriei, ele coincid. Dar nu și pentru celelalte drepturi ale lor.

Legislația României interzice căsătoria între homosexuali. Art. 259 din Codul Civil prevede că doar bărbatul și femeia se pot căsători. Așadar, în România, două persoane de același sex nu se pot căsători. Dacă o căsătorie între două persoane de același sex este legal încheiată în alt stat, ea nu va fi recunoscută dacă respectivii vin în țara noastră.

Cu toate acestea, unii cred că e necesară modificarea Constituției, care să reia dispozițiile din Cod. Forma actuală a art. 48 din actul fundamental menționează căsătoria fără a preciza sexul soților. Probabil că cei care au inițiat strângerea de semnături doresc în acest fel să aibă garanția că o modificare a dispoziției din Codul Civil nu ar avea loc printr-o modalitate prea facilă, având în vedere că pentru revizuirea Constituției procedura este una extrem de complexă.

Dreptul homosexualilor de a se căsători nu este un drept al omului. Un astfel de drept nu este garantat de CEDO. Mai mult, prin hotărârile „Hamalainen versus Finlanda” din 2008 și „Schalk și Kopf versus Austria” din 2010, Curtea de la Strasbourg a decis că statele nu pot fi obligate să permită căsătoria între persoanele de același sex, ci sunt libere să o restricționeze doar la persoanele de sex opus. România respectă acest standard. De asemenea, în țara noastră nu se reglementează parteneriatul civil, o formă de acordare a unor drepturi legale pentru cei care conviețuiesc.

Este de precizat că în 21 de state din Uniunea Europeană se permite uniunea civilă, iar în 12 state se permite căsătoria între persoane de același sex. Recent, Curtea Supremă din SUA a decis în cauza „Obergefell ș.a. versus Hodges” că prin Constituția americană se garantează dreptul persoanelor de același sex de a se căsători în condiții similare cu persoanele de sex opus și că statele americane nu pot rezerva dreptul de căsătorie doar pentru cuplurile de heterosexuali.

Dreptul homosexualilor la viață privată și la nediscriminare sunt drepturi ale omului. Dezbaterile din România se îndreaptă spre un discurs homofob. În mod invariabil, discuțiile din spațiul public nu se rezumă la dreptul homosexualilor de a se căsători, cum s-a încercat cu această campanie de strângere a semnăturilor. Din păcate, manifestările homofobe au inundat rețelele de socializare, reluând subiecte care fac dovada necunoașterii unor noțiuni minime de drepturi ale omului: se spune că homosexualii sunt anormali sau bolnavi (or, homosexualitatea s-a scos de pe lista afecțiunilor încă din 1973), că nu ar trebui să aibă dreptul de a adopta copii (or, nici în România, nici în Europa orientarea sexuală nu poate fi un criteriu pentru respingerea dreptului de a adopta, pe motiv de nediscriminare) și că pasul următor ar putea fi legalizarea pedofiliei (or, actul sexual cu un minor este infracțiune).

Personal, evit să mă implic într-o discuție despre ceea ce este sau nu este normal ori firesc în legătură cu homosexualitatea. Dar pot să spun ceea ce este legal sau nu în legătură cu ea. Legea garantează dreptul membrilor LGBT de a nu fi discriminați. În plus, noi, „ceilalți”, trebuie să le respectăm viața privată așa cum au ales-o ei să și-o trăiască.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe