Căsătoria și politica sexualității

Alina Hurubean Publicat la: 29-01-2016

Problematica sexualității cetățenilor unei țări, oricât de privată ar putea părea, se află sub semnul politicului, al unui control comunitar și statal, care stabilește norma socială dezirabilă pentru comportamentele sexuale, configurându-le astfel după logica sistemelor și relațiilor de putere. În societatea românească, relevantă este nu atât problema căsătoriei gay, cât căsătoria în sine, această instituție care, în virtutea tradiției, deține monopolul respectabilității și funcționalității sociale.

În primul rând, căsătoria tradițională instituie norma de respectabilitate care îi discriminează pe toți cei necăsătoriți, heterosexuali sau homosexuali. În al doilea rând, căsătoria vine la pachet cu norma heterosexualității obligatorii, invocată în numele unui principiu „natural”, corelat cu procrearea. Dar temerea că legalizarea căsătoriei homosexualilor va conduce la o reducere semnificativă a populației este exagerată și chiar ilicită, dacă ne gândim că gestul căsătoriei cuplurilor sterile sau a celor care au depășit vârsta la care pot procrea nu îngrijorează pe nimeni. Faptul că homosexualii se căsătoresc nu implică logic o scădere a dorinței sau a capacității heterosexualilor de a avea copii. Pe de altă parte, scopul căsătoriei nu este doar procrearea. Există numeroase alte motive (afective, economice, sociale) pentru care oamenii se căsătoresc. Impunerea normativă a heterosexualității este o întreprindere politică ce instituie ceea ce în literatura feministă se numește „heteropatriarhat” sau „puterea taților”, care se menține prin mecanismele de normare a sexualității. Privită din perspectiva valorilor liberal-democratice, definiția actuală a căsătoriei este restrictivă/nonincluzivă, în sensul că respinge orientările sexuale diferite de heterosexualitate, ca și formele de uniune/cuplu alternative mariajului, impunând un monopol al respectabilității sociale.

Sunt pregătiți instituția căsătoriei și susținătorii înverșunați ai acesteia să înțeleagă și să accepte schimbările inerente din viața cuplului postmodern? Schimbările devin problematice în țările care nu au o strictă/reală separație între Biserică și Stat. Conceptul căsătorie gay stârnește reacții de opoziție vehemente mai ales în tabăra conservatorilor ce vin pe filieră ortodoxă. Și în tabăra comunităților LGBT sunt voci care susțin că drepturile dorite pot fi obținute și pentru alte variante contractuale decât căsătoria (precum uniunea liberă sau uniunea contractuală), atât pentru cuplurile de heterosexuali, cât și pentru cele de homosexuali.

Cel mai adesea, contraargumentele invocate la adresa căsătoriei gay rămân captive unei gândiri binare, ce se transformă lesne în instanță de tip inchizitorial, incapabilă să accepte diversitatea și complexitatea vieții. Acest tip de gândire, preferată de foarte mulți români și de cetățeni din alte câteva țări europene, se mișcă încă în cadre binare, cu roluri fixe și neschimbabile. Este o gândire maniheistă, care divide, separă, ierarhizează și stigmatizează ceea ce este diferit de modelul dominant (heterosexual-homosexual, căsătorit-necăsătorit, masculin-feminin, monogam-promiscuu, normal-anormal etc.). Suntem captivi încă paradigmei raționalismului modern european, care a fundamentat un model de dezvoltare/modernizare puternic polarizat, din care sexualitatea și relațiile dintre femei și bărbați nu pot face excepție.

Legalizarea căsătoriei gay nu garantează limitarea homofobiei sistemice asupra acestor grupuri, spun vocile critice chiar din rândul comunităților LGBT. Deși important, acest pas este departe de a fi ultimul în procesul destigmatizării orientărilor sexuale alternative. Istoria ne servește multiple exemple că lucrurile evoluează în ciuda normelor și a legislației restrictive.

Gradul de acceptare a celuilalt diferit de tine și nivelul drepturilor nonheterosexualilor oferă o bună radiografie a mentalului colectiv și indică gradul de interiorizare a valorilor democratice dintr-o țară. Căsătoria gay este genul de subiect revelator pentru multe alte teme legate de politica sexualității, viața privată, familia, relațiile și formele de cuplu, rolurile de gen, realități aflate în permanentă schimbare și care ar avea nevoie de analize și dezbateri care să însoțească acest proces. Cum ar fi dacă am privi problematica mariajului între persoane de același sex mai degrabă ca pe un indicator al unor certe mutații pe care le parcurg normele conjugale și viața în cuplu decât ca pe semnul unui declin?

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe