Bilanț teatral 2015

Dana Țabrea Publicat la: 01-02-2016

Dată fiind competiția pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021, care, dincolo de contestații, și-a selectat patru orașe din 14 pentru lista scurtă pe care Iașul nu figurează, îmi propun un bilanț teatral, preponderent festivalier, al anului 2015. Consider eșecul Iașului un bun prilej pentru a afla dacă tot ceea am vrut e un titlu sau vom continua să investim în cultură oricum.

Din punct de vedere teatral, 2015 poate fi caracterizat prin efervescența festivalurilor. În mod surprinzător, unele orașe candidate la titlu nu au pus accent pe importanța teatrului în dezvoltarea culturală, în timp ce altele au făcut din festivalul definitoriu („Theaterstock”, Bacău) un element-cheie. Unele orașe câștigătoare nu au un festival reprezentativ, altele au, însă nu au câștigat. Sunt și orașe intrate pe lista scurtă cu cel puțin un festival teatral de dimensiune europeană.

Majoritatea orașelor României dețin un festival de teatru cu un profil bine delimitat. Bucureștiul are o multitudine festivalieră imposibil de enumerat sau clasificat exhaustiv, festivaluri naționale de tradiție, altele cu participare internațională, pentru publicul larg sau adolescenți, festivaluri-concurs, de teatru independent, în stilul fringe, cu accent pe teatrul stradal sau outdoor, dintre care unele aflate la debut: Festivalul Național de Teatru (a 25-a ediție), New European Theatre Action (o rețea cu instituții membre din 19 țări, printre care și Teatrul Național București), „Undercloud” (a 8-a ediție), Festivalul Național de Teatru Independent (a 3-a ediție), „FESTin pe Bulevard” (a 3-a ediție), „Excelsior Teen-Fest” (prima ediție) etc.

Teatrul Național Timișoara se evidențiază prin Festivalul European al Spectacolului Timișoara –Festival al Dramaturgiei Românești, aflat în 2015 la a 20-a ediție, una foarte reușită, cu un spectacol de gală reprezentând spiritul teatrului timișorean (musical performance-ul Maria de Buenos Aires, în regia Adei Lupu) și o componentă europeană mai mult decât evidentă prin integrarea proiectului The Art of Ageing, primul festival european ce are ca obiect reunirea științei și a teatrului, ce reflectă prin cele cinci coproducții de teatru contemporan, având la bază o temă actuală comună, dimensiuni estetico-documentare diferite (memorie, traumă, teatru sociopolitic, istoric sau documentar, teatru fizic). Tot la Timișoara a mai fost organizat Festivalul European de Teatru „Eurothalia”, organizat la Teatrul German de Stat (a 5-a ediție).

La Cluj-Napoca s-a dezvoltat un teatru tânăr, independent, bazat pe proiecte, iar festivalurile urmează acest profil: Festivalul „Temps d’Images” (a 8-a ediție). De asemenea, începând cu anul 2011, Teatrul Național Cluj-Napoca organizează Întâlnirile Internaționale de la Cluj. La București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara s-a dezvoltat în 2015 proiectul „IndependNet”, o rețea de interschimburi teatrale între aceste patru orașe, implicând șase companii teatrale independente: Várόterem Projekt și Reactor de Creație și Experiment (Cluj-Napoca), Teatru Fix (Iași), Auăleu Teatru (Timișoara), Godot Cafe-Teatru și Unteatru (București).

La Iași există Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr de la Teatrul „Luceafărul”, aflat în 2015 la a 8-a ediție. Este un festival de nișă, având la fiecare ediție o anumită temă oglindită în program, de interes pentru prezent și pentru comunitate, pentru un public fără vârstă și care a primit titulatura de „festival european” din partea AEF. De asemenea, în fiecare an, FITPTI aduce în prim-plan un regizor contemporan și o premieră pentru publicul tânăr. În rest, soarta festivalurilor născute aici a fost una vitregă, acestea stingându-se cel mai adesea după prima ediție. Au mai rămas festivalurile studențești, dar acestea nu pot fi reprezentative. În cazul Festivalului Internațional al Educației, ar fi de dorit reluarea componentei fringe, care a mers destul de bine în trecut, și depășirea pragului de prăfuire asumată prin racordarea la Occidentul teatral și la actualitatea europeană.

În țară există și alte festivaluri de nișă orientate tematic, precum și foarte multe în standby, care așteaptă să debuteze. Menționez aleatoriu festivaluri de teatru care și-au stabilit deja un profil, vizibil chiar din titulatură: Festivalul de Teatru Scurt (Oradea), Festivalul „Pledez pentru Tine(ri)” (Piatra Neamț), Festivalul Internațional „Shakespeare” (Craiova), Festivalul de Teatru „Toma Caragiu” (Ploiești), Festivalul Internațional de Teatru „Atelier” (Sfântu Gheorghe), Gala „Star” (Bacău), Festivalul „Zile și Nopți de Teatru” (Brăila), Festivalul de Teatru Nou și Festivalul Internațional de Teatru Clasic (Arad), Festivalul de Dramaturgie Contemporană (Brașov) etc.

Alături de celelalte arte ale spectacolului, teatrul reprezintă elementul coagulant al unei comunități, fără de care nu putem vorbi despre o veritabilă capitală culturală europeană. Iar Sibiul a demonstrat cum o comunitate se schimbă prin cultură, cum proiectele culturale atrag bani în comunitate. Prin urmare, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a devenit emblematic pentru cultura festivalieră din România.

Orice oraș cu un festival care să integreze componentele educativă, de formare a publicului, multiculturală, de depășire a diferențelor și prejudecăților de orice fel, interdisciplinară, participativă, activă social, cu un spectru larg de manifestări, adaptate publicului larg, valorificând totodată potențialul turistic al regiunii pentru vizitatori ar putea deveni, dincolo de etichetări, căutându-și finanțări europene și acordând mai mult din fondurile existente pentru cultură, o veritabilă capitală teatrală actuală. Pe cont propriu.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe