Bișnița și bișnițarii

Mioara Anton Publicat la: 01-02-2016

Aflată constant sub amenințarea penuriei, societatea socialistă a dezvoltat practici și strategii particulare de supraviețuire pe care regimul nu a reușit să le neutralizeze, în ciuda amenințărilor cu pedepse administrative sau privative de libertate. Comerțul ilicit și bișnița au suplinit absența de pe piață a bunurilor de larg consum, de la alimente la articole de îmbrăcăminte, cosmetice, țigări, cafea și băuturi fine. Practic, întreaga gamă de produse coloniale intrase în categoria bunurilor de lux, inaccesibile oamenilor de rând, dar prezente în magazinele speciale, cu circuit restrâns.

Lipsurile cotidiene au dus la dezvoltarea unei adevărate economii secundare, de la care se alimentau îndeobște descurcăreții și supraviețuitorii. Un vecin vigilent îl denunța în mai 1972 pe Ion Gligore, controlor în Piața Obor din București, că reușise într-o perioadă scurtă de timp să cumpere și să revândă două imobile, două autoturisme și două motociclete. Nedumerit de bogăția vecinului întreprinzător, reclamagiul arăta că „acum omul ăsta necinstit și care face numai abuzuri este controlor în Piață la Obor ca să zică lumea că muncește. Ia bani de la țărani și zarzavaturi și de toate fără bani și vine acasă cu mașina plină și trăiește bine”. Denunțul a funcționat și, în urma anchetei, s-a stabilit că multe dintre bunuri aveau o proveniență incertă, Ion Gligore intrând sub incidența legii din 1968, referitoare la controlul veniturilor ilicite.

Rețelele hoteliere, restaurantele și industria alimentară au fost domeniile unde s-a manifestat cu precădere spiritul întreprinzător al descurcăreților, iar sumele obținute depășeau, potrivit rapoartelor MAI, ordinul milioanelor de lei. Mărfurile din import erau cele care aduceau cele mai mari venituri, fiind preferatele bișnițarilor (cosmetice, țigări, textile, încălțăminte, aparatură electrotehnică etc.). Războiul împotriva „rețelelor de infractori” și apărarea avutului obștesc, cerut cu insistență de Ceaușescu, nu avea sorți de izbândă, de vreme ce chiar reprezentanții puterii erau parte a sistemului economiei subterane. Valeriu Moldoveanu din București îi semnala lui N. Ceaușescu, la 20 noiembrie 1982, că „s-a creat o întreagă armată de intermediari, «bișnițari» etc. în materie de alimente, flori și alte produse de artizanat etc., piese de automobile etc., ș.a. adevărați capitaliști care trăiesc și prosperă pe spinarea poporului muncitor. La ora actuală există, după opinia subsemnatului, cca 100 de milionari și zeci de mii de posesori de sume de peste 3-400 000 lei, circa 1/3 din moneda țării noastre aflându-se în mâna acestei a doua adevărate burghezii”.

Bucătarii, măcelarii și gestionarii s-au regăsit pe listele comisiilor de anchetă ale Ministerului de Interne. Raportul asupra controlului averilor ilicite din 1985 scotea la iveală cazurile unor persoane care acumulaseră bunuri însemnate prin speculă, corupție și trafic de influență. Cele mai multe dintre ele fuseseră identificate în județele Timiș, Constanța, Bacău, Cluj, Mehedinți, Călărași și București. Marty Adalbert Bela, șef de depozit la Întreprinderea Județeană pentru Valorificarea Materialelor Refolosibile din Timiș, acumulase din contrabandă și trafic cu metale prețioase suma de 4,2 milioane de lei în numerar, la care se adăugau câteva carnete CEC, două case, 1,5 kg bijuterii din aur. O avere fabuloasă pentru penuria socialistă.

Raportul MAI din prima parte a anului 1986 consemna o creștere îngrijorătoare a fenomenului bișniței, consemnată ca atare și în documentele oficiale ale vremii: „Se practică acte de speculă în însăși incinta unor unități socialiste, de către persoane ce au tendințe de înavuțire, fără ca factorii de conducere sau organizațiile de partid din unitățile respective să ia atitudine și măsuri ferme împotriva unor astfel de practici”. Exasperat de ineficiența autorităților și proliferarea bișniței, N. Ceaușescu a izbucnit în ședința Secretariatului CC din 28 decembrie 1988, atunci când a fost analizată activitatea Ministerului de Interne, Justiției și Procuraturii pentru apărarea avutului obștesc: „În unele locuri, însăși organele de miliție și procuratură patronează o serie de nereguli! Asta este realitatea! Patronează o serie de nereguli în domeniul economic!”.

În ciuda pedepselor și controalelor, „năravurile necinstite” au proliferat în sistemul economiei socialiste. Anumite categorii din societate au dezvoltat o cultură adaptativă care le-au permis să găsească soluții la penuria generalizată a socialismului mediu-dezvoltat ceaușist.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe